Treizeci de ani înseamnă prea puțin pentru cel care a moștenit o fermă să devină altceva decât fermier, dar e un timp suficient de lung încât să ajungă să se cunoască pe sine iar apoi să se întrebe ca pe un copil: Ce vrei tu să te faci, Ulf, acum când te-ai făcut mare?
„Cum să fiu puternic când sunt atât de absorbit de ființa ei? Când am nevoie să o sorb, să o trag adânc în piept.” Ce paradox, mi-am zis citind. O doream atât de mult încât nu mai puteam să fiu eu în preajma ei. Evident că mă simțeam altcineva, dezgolit de atributele puterii de care […]
Închide ochii și privește atent, Ogodei, îi spune corbul. Ogodei îi închide și nu mai e singur în stepă, în el așteaptă înțepenite 99 de ființe, 55 albe și 44 negre.
Îmi amorțește mâna stângă, poate mor chiar acum din pricina unui accident vascular și las în urmă un text neterminat din care nimeni nu va înțelege nimic altceva decât că noi doi suntem un șir de întâmplări în alb și negru.
Într-o bună zi voi citi Lermontov. Într-o bună zi mă voi plimba singur prin Malu Roșu, să cunosc acel cartier așa cum voi cunoaște Rusia prin Lermontov.
e atâta liniște în planul acela cu două dimensiuni, cu îmbinări și scame deasupra, le-am numărat, erau 23 de scame iar pe frunte îi simțeam reci degetele de la picioare cu unghiile date cu ojă albastră
Mi-e greu să despic omul. Să zic - azi mă satur cu această coapsă a ta pe care am strâns-o în dinți până s-a învinețit și mi-am adus aminte că tu, acum, ești carne.
Georgia nu poate fi ucisă, pentru că are călcâiele scufundate în mare. Azi, sângerează din Osetia și Abhazia, așa cum ieri sângerase din Adjaria, cum mîine poate va sângera din Tușeti și Svaneti, dar ea va exista mereu.
Uite, îi vei spune celuilalt întinzându-i palma în care ții secunda aceea, exact acum, dar exact acum între noi doi se petrec toate etapele alchimice din Magnum opus.
Cât despre sine, un singur lucru nu știa: ce înseamnă asumarea, prin urmare nici ce înseamnă neasumarea nu știa. Știa însă ce înseamnă să te abandonezi.
[monolog. intins pe o perna mare, caramizie cu dungi grena, califul harun al rashid fumeaza si povesteste in fata unei sali goale] – in fiecare seara, pe la 10 si jumatate, seherezada tace sfioasa la vederea ceasului. a doua zi ea se trezeste de dimineata… numai intr-o noapte a stat pana dupa miezul noptii si […]
De fapt sunt al mării și al zării, nicidecum al Istanbulului, nicidecum al Siriei, nicidecum al oamenilor