Malu Roșu oniric

Ascult muzică rusească și simt că Rusia e dulce amăruie ca o ciocolată cu gust de praf și de spic de grâu. Într-o bună zi voi citi Lermontov. Într-o bună zi mă voi plimba singur prin Malu Roșu, să cunosc acel cartier așa cum voi cunoaște Rusia prin Lermontov.

O să mă gândesc atunci la cartofi prăjiți, la pături cu dungi bej și verzi și la pisici negre.

O să mă plimb prin Malu Roșu cu o sacoșă cu sifoane și o monedă grea de 100 de lei în buzunar întrebându-mă când au trecut 20 de ani.

Viața mea se întinde vălurit și nevăzut
dinspre regatul din Leon
înspre Castilia și Aragon,
peste Mediterană și Bosfor,
intrând în Marea Neagră,
Karadeniz, Antalia, Batumi,
Crimeea tătărească,
înaltul Caucaz și până
în stepa neamurilor,
acolo unde e vânt
și-i iarbă și stă inima mea.

Viața mea se va opri concret în Malu Roșu mai degrabă decât în Caucaz. Îmi pare rău că nu am cunoscut-o pe Măslina și că singura dată când am trecut pe acolo eram beat și cântam ceva deocheat în drum spre stadion.

De fapt, altceva voiam să-ți zic.

Dacă n-aș ști, aș crede că în toate casele din Siberia
se află un samovar cu ceai fierbinte lângă sobă.
Aș crede că dimineață mergi la serviciu mândră și fericită
în carul tău de luptă tras de patru cai înaripați,

Aș crede că tu însăți dai din aripile care ți-au încolțit
astăzi pe spate ca o idee bună.

Numai eu văd dimineața ceaiuri, siberii și aripi
iar noaptea pe tine în Malu Roșu.