Aventuri
Povestea ea cu pasiune cum fusese pe Drumul mătăsii, cum trecuse prin Mongolia pe motocicletă, bând lapte de iapă și odată o prinsese furtuna.
Hai sictir, farseorule
Toată ziua m-am întrebat ce m-a făcut să râd. Sau mai bine zis, de ce.
Peisaj cu ficus
Mai întâi, a privit soarele așezat pe frunzele ficusului. Apoi a clipit, închipuindu-și aceeași lumină pe pielea ei. Doar nuanțele razelor erau diferite și ritmul propriei răsuflări. A închis ochii să doarmă. O vedea tot mai clar, fiecare rotunjime dezvelindu-se sub lumina din încăpere. Atent, observă cum ea devine mai mult pe măsură ce acoperământul […]
Tu trebuie să trăiești în prezent, omule
În prezent, așa cum spun terapeuții, trăiesc. Buza rece a unei sticle de bere, buzele tale calde, vocea câte unui abîh care se consideră rus acompaniat de acordeon în parcul central din Nalchik. Pisicile mele calde, blana sub degetele mele, aerul cald suflat dinspre șemineu. Viața în provincia rusească pare să fie o viață bună. […]
Zile in Constanța
Tot ce rămâne în urmă e pubisul tău lepădat de peri. Cu gustul tău pe limbă cânt la pian nebunește uvertura din Apusul lui Paliashvili. Georgia apune, viața e pe sfârșite. Totul are să înceapă din nou aici, la poalele Caucazului. Un cal aleargă pe țărmul mării negre, alb și subțire ca un ghepard.
De ce bei
Mergeam ținându-ne de mână și îmi era dor de soarele Arabiei, cel veșnic și vindecător.
Ritual cu vin georgian
După-masă, veneam obosit de la serviciu. Știam că trebuie să ies cumva din acest carusel, dar mai știam și că după primele două pahare de vin din Kakheti oboseala și răul vor dispărea.
Borș de sfeclă
Mi-am privit îndelung trecutul, atâta cât să aștept să fiarbă legumele în ciorbă, înainte să adaug borșul. L-am găsit neschimbat.
Joaca de-a timpul cu șervețel
Ce ți-ar fi trebuit când erai copil? M-a întrebat fosta soție. I-am răspuns fără să stau pe gânduri: dar tu dacă ai fi un șervețel mototolit la piept de bunicul tău, ce cuvânt ți-ai fi dorit să scrie pe tine?
Demența nu e un proces previzibil
Contextul e totul. Doi grauri țipau într-un frasin desfrunzit. Eu îi priveam beat, în vreme ce mă duceam să mai iau o sticlă de vin roșu. Să fii graure și să poți țipa ziua în amiaza mare, iar oamenii să te privească zâmbind. Am țipat și eu, îmbărbătat de descoperire. Trecătorii se opreau preț de […]
Gânduri în Constanța
Niciodată nu m-am simțit mai liber decât atunci când nu am mai avut nimic. M-am trezit cu gândul acesta, cu care am fost de acord inițial, în vreme ce mă spălam pe dinți. Apoi, treptat, sorbind din cafeaua proaspătă, am decis că există nuanțe.
Fragment din al cincisprezecelea caiet. Constanța
Uneori, viața se odihnește. Omul împreună cu ea, cu fața rezemată în palme pe pervazul unei garsoniere pe bulevardul Mamaia din Constanța.