Ce scriu

Fiecare volum este o parte din mine. Scrisul a devenit un mod de a mă înțelege pe mine însumi.

Fiecare volum este o parte din mine. Scrisul a devenit un mod de a mă înțelege pe mine însumi. A fost și rămâne o modalitate prin care mă explorez, mă scotocesc și aduc la suprafață diferite aspecte ale personalității mele. Prin intermediul cuvintelor, am reușit să-mi definesc prezentul și să negociez relația complexă dintre personaje de multe ori arhetipale, ordonând bucuriile și vindecând rănile sufletului.

Volumele scrise reflectă diferite momente-cheie ale parcursului meu psihologic, fiecare personaj fiind o proiecție simbolică a unor trăsături interioare: hanul mongol Ogodei, demonul Azazel, Odin tatăl.

Astăzi, fiecare volum este privit ca o etapă în procesul meu de autocunoaștere și integrare, o mărturie a modului în care mi-am asumat și asimilat diverse aspecte ale psihicului meu. Scrisul mi-a oferit un spațiu sigur în care am putut explora subconștientul, descoperind astfel o cale autentică spre o mai profundă și deplină înțelegere a sinelui.

VOLUME

Toate volumele de mai jos au fost publicate gratuit pe site în perioada 2015 – 2025.

Leoaica de pe Voroneț

versuri
2014

Mahala

versuri
2015

Pâine neagră

versuri
2015

Pământ bolnav

versuri
2016

Întoarcerea copilului mohawk

versuri
2016

Despre iepuri și alte sentimente

versuri
2016

Regăsire

versuri
2017

Porțile cetății

versuri
2017

Mo

versuri
2021

VOLUME ÎN LUCRU

Negustorul de mătăsuri

Roman scris în perioada 1997 – 2025. Proză scrisă la persoana I, care redă viața personajului David, de la adolescență până la bătrânețe. David și-a documentat viața în mai multe caiete pe care în prezent le răsfoiește și rememorează întâmplările. Datorită timpului lung în care am lucrat la roman, vocea personajului s-a schimbat împreună cu vocea mea, pe măsură ce anii au trecut.

Eu și David ne-am pomenit, pe nesimțite, într-un creuzet. Azi nu pot să mai spun exact dacă eu sunt cel ce i-am oferit personajului puterea de a renaște de fiecare dată când părea că a pierdut tot, sau dacă eu am împrumutat această tărie de la personaj.

Da, suflete, eu pot să îmi schimb viața și pot să îmi schimb timpul. Asta e menirea mea, să fac negustorie cu pietre, cu mărgele, cu eșarfe de mătase și cu timp – cu timpul meu, cu timpul tău, cu timpul lor. Am să îmi schimb viața și am să te schimb și pe tine cu o piatră din care nu eșarfe întimpurite am să mai sorb, ci îmi voi sculpta din ea mărgele și pe mine mă voi sculpta în cele din urmă.

Am descoperit odată că eu nu am nimic din toate acestea, ci numai o cocoașă în care am adunat eșarfe de mătase – fiecare din ele un timp, fiecare timp cu o lume, fiecare lume cu oamenii ei. Ce povară ar fi dacă nu i-aș lăsa să plutească, dacă nu i-aș boteza pe fiecare cu nume de stele, dacă nu i-aș aduna în constelații hrănindu-mă din forma și lumina lor.