Avem buletine digitale, dar mergem la școală cu hârtia tipărită. Avem Registru Național de Evidență a Persoanelor, dar școala cere să demonstrezi, pe propria cheltuială și timp, ceea ce statul știe deja.
aștept somnul ca pe o moarte inofensivă, în Orenburg totul e adormit, letargic, lipsit de zvâc.
dar nu în compătimire este sensul meu ci în zidire, în vertebrele care mi se ordonează docile pe măsură ce așez pietre peste temelia unde am așezat o pană de pasăre neagră
Nu mai există poezie în mine. Doar explicații și reguli.
îl privesc în oglindă și nu îmi vine să cred că așa a făcut, că a împușcat tancuri când era tânăr; mă întreb dacă aș face același lucru
Povestea ea cu pasiune cum fusese pe Drumul mătăsii, cum trecuse prin Mongolia pe motocicletă, bând lapte de iapă și odată o prinsese furtuna.
Toată ziua m-am întrebat ce m-a făcut să râd. Sau mai bine zis, de ce.
De aceea nu merg la bookfest. Sărbătoarea cărților mele e înapoi, mereu înapoi
Am doar focul ăsta păcătos care ne risipește sufletele uneori și din care ne lipim la loc mai la urmă
Corbii zburau, nicovala cădea, cuvintele erau rostite, doar fiul meu înțelegea.
Încerc să reduc totul la un punct. Să îmi fac cuib acolo, în nimic, cu puf și petale. Uite, am adus în plisc o frunză uscată, prima mea noapte nedormită. Era prin anii 90. O nuntă la cort, în gruiul Snagovului. Mirosul de grătar, timpul petrecut fără jucării, explorarea unui nou însoțit de muzică tare, […]
Mai întâi, a privit soarele așezat pe frunzele ficusului. Apoi a clipit, închipuindu-și aceeași lumină pe pielea ei. Doar nuanțele razelor erau diferite și ritmul propriei răsuflări. A închis ochii să doarmă. O vedea tot mai clar, fiecare rotunjime dezvelindu-se sub lumina din încăpere. Atent, observă cum ea devine mai mult pe măsură ce acoperământul […]