I-am promis o insulă în locul unde i-am găsit pe oamenii scrumbii
În jurul meu se petrecea o scenă marină iar eu aveam privilegiul de a lua parte pe viu la ospăţul anual prilejuit de schimbarea omului în scrumbie şi de migraţia lui către mare.
Pe Muntele Athos
Am scris, la un moment dat, că un călugăr mi-a spus că nu poți schimba trecutul. Am înțeles că nu trebuie să judec și dacă am făcut-o să mă iert. Așa cum i-am iertat și pe alții și am învățat să accept. Eram în Grecia când un călugăr mi-a spus că nu poți schimba trecutul, […]
Negustorul de mătăsuri: Poate omul este condamnat să iubească
Suntem programați din naștere la curiozitate, suntem condamnați să ne punem întrebări. Faptul că există însă oameni care nu și le pun, care și-au pierdut acest impuls al curiozității, nu se datorează geneticii, ci unei alcătuiri sociale care, uneori, îl face pe individ să asocieze cunoașterea cu un exercițiu agasant și impus.
Li s-a spus că vor întineri și ei au crezut
În vara aceea, războiul se simțea rece în aer, ca o toamnă timpurie. Pentru bătrâni, paradoxal, era o nostalgică aducere aminte a tinereții, una cu iz dulceag, din care se estompase toată amărăciunea celor trăite cândva.
Puricii unei societăți bolnave
Fiecare individ îndeplinește o funcție în societate, are un rol pe care și-l poate alege în funcție de condiții, în funcție de context. Când rolul lui devine acela de a lupta pentru destabilizarea acelui sistem într-un mod grotesc, fără să propună un alt sistem în locul celui pe care vrea să îl schimbe, acel individ devine o celulă mutantă care poartă în el un risc malign.
Caucazul meu, iluzia unui capăt
Mara a fost singurul om care mi-a oferit sentimentul binecuvântat că aparțin unui suflet, în rest am fost atras doar de drum. Nu atât liniaritatea și siguranța lui carteziană, bine definită și lămurită în spațiu, cât asemănarea cu timpul. Și drumul, ca și timpul, este infinit dar în același timp are margini.
Absurdul oglinzii, Mara
Cum aș putea să păcălesc timpul? Cum aș putea să păcălesc o condiție, un fenomen? Cum altfel decât prin propria mea percepție a acelui fenomen. Nu îl pot altera, îmi pot modifica doar felul în care îl privesc.
Pentru conformitate
Poate că mă voi întoarce ca fluture într-o zi, dar nimeni, absolut nimeni nu are voie să mă vadă vierme.
Ajaruli dialogis
Dorul este efectul unei dezordini, unei alcătuiri incomplete în spațiu și timp. Dacă până la urmă nu se ajunge la un echilibru, apare un paradox. Iar universul se apără de paradoxuri prin distrugere, prin eliminare.
Ziua în care viața a învățat să ia o pauză de o oră
Bucură-te, zic, ziua de azi pentru noi va avea 25 de ore. Este de abia nouă, ce vrei să facem până la zece, când va începe discuția noastră și îmi vei spune că viața te aruncă mereu cu nasul în noroi?
Vibra un punct în Anatolia
Închizi ochii și nu te gândești la nimic, îți stăpânești orice gând, orice idee, orice imagine, orice sunet ar încerca mintea să născocească. Te negi. Acesta este cel mai greu lucru, pentru că mintea omului definește greu nonexistența și îi este dificil să te transpună, fie și pentru o fracțiune de secundă, întru nimic. Dar trebuie să ajungi acolo, ca să te poți naște.
Geometria sentimentelor
Când mergi prin spini, nu o să uiți niciodată de unde ai plecat. Oricând te vei putea întoarce pe urmele propriului sânge.