Proza

dagestan-lezginka

Dansul acesta

Dragos Serban

-

Mai întâi ridici brațele ca și cum ai vrea să zbori, apoi cel stâng îl duci în dreptul inimii în timp ce dreptul rămâne întins în zbor. Ridici ochii spre cer, căutând steaua în lumina căreia simți că trebuie să ajungi.

Pictură de: Rotmistrov Vladimir Ivanovich

Sânii ei între coperte

Dragos Serban

-

Se ridicase pe vârfuri întinzând mâna către cutia cu ghimbir aflată pe raftul de sus iar eu mi-o imaginam pregătindu-se să se arunce în șaua iepei și să fugă, așa goală, înspre pustiul verde ca ochii ei.

brugge-canal

Perseverență

Dragos Serban

-

Așa gândeam și continuam cu îndârjire să îi potrivesc unul lângă altul. Nici nu eram convins că sunt aici și că eu fac asta, pe de o parte știam că sunt acolo lângă ea și că îi țin capul lipit de umărul meu stâng, deasupra locului unde simțisem demult cum universul mi s-a topit în dreptul inimii.

perseverenta

Nu am păstrat nimic în afară de timpul oamenilor

Dragos Serban

-

De fiecare dată când am plecat, am lăsat totul în urmă așa cum era. Nu am fost niciodată un călător cu bagaje, pe acestea le purtam în mine. Nu am înțeles rostul obiectelor așa cum nu înțelesesem rostul oamenilor de lângă mine, altul decât cel de dătători de timp și de realități. Fiecare clipă pe care o petreceam alături de ei îmi modifica timpul și propria existență, alterând sentimente și uneori adăugând realități paralele în viața mea.

batumi

Negustorul de mătăsuri – nu știți cum spun

Dragos Serban

-

Un singur om mă știe și tot nu înțeleg prin ce minune cunoaște ce gândesc. Am renunțat să înțeleg și am acceptat. În afară de el, în jurul meu au mai rămas doar presupunerile.

usa

Negustorul de mătăsuri – realități

Dragos Serban

-

În anumite momente, omul simte două sau mai multe realități care se petrec concomitent și pe care le percepe ca fiind ale sale, care îl cuprind în timpul lor. Acum sunt aici înăuntru și peste o secundă voi fi afară și ușa se va închide, mi-am zis în timp ce mă îmbrățișa.

asta-nu-mai-prinde-peste

Ăsta nu mai prinde pește

Dragos Serban

-

Să te temi de moarte nu e nimic altceva decât să-ţi închipui că eşti înţelept fără să fii; înseamnă să crezi că ştii ceva ce nu ştii (Socrate). Pe 24 iunie 2013 a fost una din zilele acelea în care pleci cu două facturi în buzunar și nimerești cu o undiță în mână, pe malul […]

pui de lup, lupul

Lupul și coloanele lumii

Dragos Serban

-

Mirosea altfel, un aer tare cum nu mai simțisem niciodată ce mă amețise deja. Am clipit din ochi repede deranjat de lumină și mi-am ridicat botul, încercând să înțeleg ce simt.

Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei (3)

Dragos Serban

-

Într-o seară, Mara m-a anunțat că trebuie să plece. Nu știam unde și puțin îmi păsa, eu nu puneam întrebări. Bănuiam că avea să călătorească undeva departe, într-o altă țară pentru cine știe ce motiv. I-am zis să se îmbrace gros, ca să nu răcească, o afirmație ridicolă atâta timp cât pentru Mara cel mai […]

constanta-ianuarie-plaja-poza

Cartea lui Azazel (5) – Sub tuum praesidium

Dragos Serban

-

l Zi: Binefăcătorule, stăpâne și dătător al bunătății, iubitorule de oameni, mângâietorule și suflătorule de viață, primește-mă pe mine, netrebnicul Eronel, mulțumindu-ți, azi, pentru tot ceea ce am, pentru ștergerea amărăciunii, pentru fericirea vieții, pentru bunătate și iertare. Caadiș, caadiș, rabuni. Zi: Îți mulțumesc pentru liniște, pentru pace, pentru împăcare. Pentru liniştea din jurul meu […]

edvard-munch-between-clock-and-bed

Negustorul de mătăsuri – Acasă (2)

Dragos Serban

-

Continuare de aici – acasă Cerul e casa mea, acolo departe unde văd că a coborât pe pământ. Acolo vreau să ajung, mereu acolo. Când trăiești într-un spațiu mărginit de pereți, depărtarea se vede printr-o fereastră și doar către ea tânjești. Către afara care îți pare un orizont limitat, îngust. Între blocuri, depărtarea este o […]