Pe Muntele Athos

Am scris, la un moment dat, că un călugăr mi-a spus că nu poți schimba trecutul.

Am înțeles că nu trebuie să judec și dacă am făcut-o să mă iert. Așa cum i-am iertat și pe alții și am învățat să accept. Eram în Grecia când un călugăr mi-a spus că nu poți schimba trecutul, așa cum din viitor nu poți schimba momentul morții. Altcineva judecă, nu tu.

Cum am ajuns în Grecia?

Muntele Athos m-a atras în primul rând ca poveste. Nu locul, nu relicvele, nu asocierea lor cu dumnezeirea, cât povestea ţesută romantic în jurul muntelui şi în jurul celor care îl locuiesc.

Am plecat acolo cu gândul de a-mi găsi o ascunzătoare ca sălbăticiunile, de unde să privesc, să observ totul, atât din lumea imediat palpabilă cât şi din cealaltă.

Urma să evit contactul cu oamenii, pe cât posibil, şi totuşi înţelegeam că aveam nevoie de ei, pentru a înţelege acel loc. Muntele fără oameni este pustiu.