Negustorul de mătăsuri – Anii aceia
Îmi era sete și uitasem să mai beau apă. Imboldul a dispărut, apoi, dar mi-a rămas toată ziua senzația de nod în gât, de uscăciune în piept, pe care am pus-o pe seama regretelor.
Kazbegi
Eu sunt Kazbegi, cel ridicat din pietre de către Stepantsminda (Sfântul Ștefan) în urmă cu mai bine de o mie de ani. Eu sunt Kazbegi, orașul care s-a înălțat deasupra curcubeului și norilor care plutesc sub zidurile mănăstirii Gergeti. Kazbegi, mândria Caucazului, cel spre care se îndreaptă călugări pe cai puternici, cel necucerit de neamuri […]
Autobuzul 282
Suntem atât de aglomerați aici că e imposibil să te îndepărtezi de un om fără să te apropii de altul. Din discuții, aflu că viața e formată din vremuri: vremea asta, vremea ailaltă. Ba chiar că ar fi vremea să aia, vremea să ailaltă… Eu îi ascult și mă gândesc că înotul e un simulacru […]
Via Aurelia
Niciodată Roma nu primise un om cu atâta căldură. Poate pentru că el, omul, era într-adevăr al Romei și asta o știau amândoi. O știa și ea, fata cu sandale albe care se strecura acum pe trotuarul îngust de pe Via Aurelia, fără să știe de ce pe aici și unde duce această stradă. O […]
Pan
Aș fi putut să te iubesc, mă! Te-aș fi luat în cârcă și aș fi fugit așa cu tine bocănind din copitele mele de satir. Până în munții Libanului aș fi fugit și acolo te-aș fi așternut la umbra unui cedru și aș fi stat lângă tine un an să te văd întinsă goală peste […]
Negustorul de mătăsuri, fragment #8
Util îmi era doar valul care se spărgea pe stâncile din fața mea și care îmi spunea un singur lucru: nimic nu e definitiv. Nici viața ta de atunci, nici viața ta de acum. Fugi, zicea valul. Griji? Le lăsasem în urmă. Ca să rămână acolo, nu am mai privit înapoi. Ce ar fi fost […]
Nu regret, tovarășe comandant
Aici, întâmplările nu mai erau doar întâmplari, ci fuseseră botezate fapte. Spre deosebire de întâmplările care se întâmplă pur și simplu, faptele sunt comise.
Iepurele cu jachetă
Scurtă istorie fără verb Dimineață devreme, răsărit, ora cinci și jumătate. Drum lung, speranțe, vis. Pași, pași repetați, stâng, stâng, stâng drept stâng. Drum cotit, câmpie, iarbă udă, rouă. Păsări, cirip, fiu, fiu-fiu. Liniște, vilegiatură. Călătorie, nu destinație. Rătăcire? Poate. Deodată. Fulger gri, iarbă foșnitoare, țup. Goană. Oprire, cercetare, scrutare, părere. Decizie. Da, iepure! Nu, […]
Pasărea din colivie
Problema cu binele e că pe măsură ce îl cunoști, descoperi cât rău e în jurul tău și în tine. Dacă pe cel din tine îl poți provoca, cu cel de afară nu ai ce să faci decât să lupți, sacrificându-te, sau să te ascunzi în singurul loc în care te mai simți în siguranță: […]
De ce plec singur
Câteodată e greu. Dar nu se poate altfel.
Cartea lui Azazel (3) – Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei
1. Prefaţă 2. Capitolul 1: istoria neamului lui Eronel, cel făcut în steaua Maktuh 3. Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei Văzându-și inima și aflând răspunsul într-însa, Halileea a primit darul scrisului. Aceasta este învățătura care a rămas de atunci și care a fost aflată în carnea inimii Halileei. EPIFANIA. Dintr-o mărgică albă cât o perlă […]
Cartea lui Azazel (2)
Prefaţă Aceasta este cartea neamurilor ce s-au născut şi s-au înmulţit din vremurile de odinioară până astăzi. Ce s-a făcut, făcut rămâne, iar ce a pierit, pierit o să rămână până într-o zi, când tot făcutul va fi desfăcut iar cele ce au fost vor fi din nou. Acea zi nimeni nu o ştie şi […]