Proza

via-aurelia

Via Aurelia

Dragos Serban

-

Niciodată Roma nu primise un om cu atâta căldură. Poate pentru că el, omul, era într-adevăr al Romei și asta o știau amândoi. O știa și ea, fata cu sandale albe care se strecura acum pe trotuarul îngust de pe Via Aurelia, fără să știe de ce pe aici și unde duce această stradă. O […]

cedru-liban

Pan

Dragos Serban

-

Aș fi putut să te iubesc, mă! Te-aș fi luat în cârcă și aș fi fugit așa cu tine bocănind din copitele mele de satir. Până în munții Libanului aș fi fugit și acolo te-aș fi așternut la umbra unui cedru și aș fi stat lângă tine un an să te văd întinsă goală peste […]

negustorul-de-matasuri-8

Negustorul de mătăsuri, fragment #8

Dragos Serban

-

Util îmi era doar valul care se spărgea pe stâncile din fața mea și care îmi spunea un singur lucru: nimic nu e definitiv. Nici viața ta de atunci, nici viața ta de acum. Fugi, zicea valul. Griji? Le lăsasem în urmă. Ca să rămână acolo, nu am mai privit înapoi. Ce ar fi fost […]

nu-regret-nimic

Nu regret, tovarășe comandant

Dragos Serban

-

Aici, întâmplările nu mai erau doar întâmplari, ci fuseseră botezate fapte. Spre deosebire de întâmplările care se întâmplă pur și simplu, faptele sunt comise.

Iepurele cu jachetă

Dragos Serban

-

Scurtă istorie fără verb Dimineață devreme, răsărit, ora cinci și jumătate. Drum lung, speranțe, vis. Pași, pași repetați, stâng, stâng, stâng drept stâng. Drum cotit, câmpie, iarbă udă, rouă. Păsări, cirip, fiu, fiu-fiu. Liniște, vilegiatură. Călătorie, nu destinație. Rătăcire? Poate. Deodată. Fulger gri, iarbă foșnitoare, țup. Goană. Oprire, cercetare, scrutare, părere. Decizie. Da, iepure! Nu, […]

pasarea-din-colivie

Pasărea din colivie

Dragos Serban

-

Problema cu binele e că pe măsură ce îl cunoști, descoperi cât rău e în jurul tău și în tine. Dacă pe cel din tine îl poți provoca, cu cel de afară nu ai ce să faci decât să lupți, sacrificându-te, sau să te ascunzi în singurul loc în care te mai simți în siguranță: […]

De ce plec singur

Dragos Serban

-

Câteodată e greu. Dar nu se poate altfel.

timpul

Cartea lui Azazel (3) – Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei

Dragos Serban

-

1. Prefaţă 2. Capitolul 1: istoria neamului lui Eronel, cel făcut în steaua Maktuh 3. Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei Văzându-și inima și aflând răspunsul într-însa, Halileea a primit darul scrisului. Aceasta este învățătura care a rămas de atunci și care a fost aflată în carnea inimii Halileei. EPIFANIA. Dintr-o mărgică albă cât o perlă […]

Cartea lui Azazel (2)

Dragos Serban

-

Prefaţă Aceasta este cartea neamurilor ce s-au născut şi s-au înmulţit din vremurile de odinioară până astăzi. Ce s-a făcut, făcut rămâne, iar ce a pierit, pierit o să rămână până într-o zi, când tot făcutul va fi desfăcut iar cele ce au fost vor fi din nou. Acea zi nimeni nu o ştie şi […]

caravaggio-sfantul-ieronim

Öl! Öldür! – Cartea lui Azazel (1)

Dragos Serban

-

„Öl! Öldür!” este introducerea unei proze la care lucrez şi care se cheamă „Cartea lui Azazel”. „Şi aruncatu-s-a cu capul înainte în râul de foc ce îi izvorâse din gură, mai înainte”, îmi scrise aseară pe un şerveţel cu margini dantelate Azazel, ierihonitul. Îmi scrise scurt, cam cât o prorocire făcută pe-nserat, înainte de culcare. […]

marinar-gianni-strino

Negustorul de mătăsuri, fragment #7

Dragos Serban

-

I-am urmărit cu privirea până au făcut stânga pe drumul pietruit. Le auzeam doar motoarele şi un nor de praf îmi arăta traseul lor. Erau chiar cei din grupul despre care citisem în revista de călătorii. Citisem atent şi spicuiri din întâmplările povestite de unul dintre membri, ce fuseseră reproduse în revistă. Aceleaşi platitudini, aceleaşi […]

inspectorul

Inspectorul, patronul şi pivniţa cu murături

Dragos Serban

-

Mă trezisem cu el într-o zi de vineri care începuse plictisitor şi cu miros de varză. Mi-a arătat legitimaţia şi l-am invitat înăuntru. Spre deosebire de controlul fiscal, comisarii Gărzii Financiare au dreptul de a solicita evidenţele contabile fără preaviz sau notificare.