Era cam sărat peștele, mi-a spus scuzându-se și parcă temător că nu o să îmi placă, deși după felul în care îl înghițeam cu tot cu oase trebuia să își dea seama că nu mai mâncasem de două zile. La urmă mi-a dat bere și țigări și am stat de vorbă.
Se desfrunzesc pomii primăvara și îi jelesc privighetorile fără pene, e ultima primăvară și de atâta jale înfloresc teii cu rădăcinile în sus; diminețile noastre se prăpădesc și ele în întunerec.
corabia aceasta a înțepenit în vreme ce oceanul se varsă în jur cu timpul nostru cu tot
Am visat-o pe Mara condamnată la moarte, unul din cele mai ciudate vise pe care le-am avut, poate din aceasta pricină mi-l voi aminti mereu. Înconjurată de autorități, chiar pe strada mea, urma să fie lovită de o mașină. Alături de ea, mai erau condamnate și alte femei, pe două din ele le-am văzut lovite […]
Nu a trecut mult timp de când dragonul a răsuflat din nou iar eu am plecat să îl întâlnesc în străvechea Ledeea. Am stat pe pietrele lumii noi ridicate din ruinele lumii vechi și l-am așteptat în anul 7092 până în cea de a 40-a zi. Al șaselea turn era stins și lumina părea că se prăbușise în mine.
Pietrele știu să păstreze timpul așa cum inima știe să păstreze doruri.
Domnule, eu am deschis porțile cerului alergând prin iarba asta nici pe picioare, nici călare, nici pe jos și nici pe cal, ci stăpânind dragonul care dormise în inima mea. De două mii de ani dormise și acum treizeci și șase s-a trezit.
Caucazul meu, suflete, este doar o altă iluzie a unui capăt. Alerg spre el încredințat că acolo se va opri totul, când eu de fapt ar trebui să știu despre mine că odată ajuns pe Elbrus nu voi zăbovi mai mult de câteva minute și voi pleca spre mai departe.
Dacă m-aș întoarce în timp - nu mult, cât să devină o călătorie fantastică și exotică, dar nici puțin, cât să mă pot reîntâlni pe mine - să zicem dacă m-aș întoarce înapoi cu o viață de om, cum i-aș privi pe oameni?
Așteaptă-mă aici, mi-a zis, mă întorc imediat. Și a intrat în magazin să își cumpere nu știu ce, că nu a vrut să îmi spună.
Într-o minunată dimineață de vară am să mi-o schimb pe un pumn de mărgele așa cum altul a schimbat întreaga lume pentru un pumn de taleri. Așa cum în altă seară de vară m-am culcat unul și m-am trezit doi. Vezi tu, aici e o taină mare pe care nici eu nu am apucat să o deslușesc. Nici Mara nu și-a deslușit încă sensul și nici pe al meu nu l-a înțeles.
Oamenii mor puțin câte puțin și se nasc în fiecare dimineață pentru a lua de la capăt. Avram mi-a spus într-o zi că nu ar exista o singură realitate, cică ar fi mai multe, infinit de multe și că luând câte o decizie omul se mută din una în alta. Timpul nu există, așa mi-a spus.