Leucoplast cu rivanol
Mereu m-am întrebat cine cumpără leucoplast cu rivanol în tramvai. Cât de mare e piața leucoplastului cu rivanol și ce cotă au vânzătorii ambulanți?
Liniște
În univers nimic nu e întâmplător. La fel și în mintea omului. Orice gând, orice vedenie, orice aruncare a conștientului în secundă este pentru că trebuie să fie.
Ce este Dumnezeu
Dacă muzica este adevăr și frumusețea stă în spatele adevărului, Dumnezeu este condiția, este ansamblul condițiilor necesare pentru ca ea să existe. Este ceea ce unește, nu ceea ce dezbină, este ordinea, nu haosul. O afirmație dogmatic corectă, pentru că ce înseamnă unitatea între oameni? În primul rând iubire.
Tunelul din spatele bibliotecii
Ceva s-a schimbat anul ăsta. O schimbare nu în forma realității, așadar greu de identificat prin coordonate, ci în substanța existenței mele. Am aflat că acolo este mult mai mult eu decât credeam.
Nefirescul
Mă închid și construiesc apoi ziduri în jur pentru a-mi apăra, precum zidurile lui Teodosie, ultima fărâmă de Bizanț, ultimul polis al firescului lumii mele.
Când nu mi-a mai trebuit nimic
Eu cred că de aceea mintea naște vise și idealuri, ca să ai mereu încotro să te îndrepți să să nu se termine drumul
Rotiseria babilonului
Binecuvântată cafeaua și rotiseria Colentinei mele
Vioara
Precum cetățeanul Haran din Caldeea voi ține și eu o mască dar nu pe față ci sub bărbie, un chip cioplit de un contemporan cetățean chinez și voi scârțâi inestetic cu arcușul pe el încercând să imit perfecțiunea despre care sunt conștient că există și despre care sunt conștient că nu o voi atinge niciodată.
Doamna care rupea bilete mi-a explicat ce înseamnă un minut mai bine decât Gânditorul de la Hamangia
Îmi căutam o casă deși o aveam, căutam ceva care să rămână în timp și care să mă ancoreze în prezentul acelui oraș cu toate că timpul era ultimul lucru statornic la care mă puteam gândi.
10 km noaptea
Din întuneric s-a născut o nouă realitate, una în care eu eram observator, una în care am intrat ca să las în urmă o alta.
Călătorul lasă în urmă și lacrimi, nu doar pași
De ce am mers pe acolo, de ce am făcut stânga când ar fi trebuit să merg înainte... de ce nu m-am oprit când trebuia să mă opresc, de ce nu i-am vorbit celei care aștepta cuvinte, de ce nu am întâmpinat-o pe cea care aștepta îmbrățișarea și de ce am fugit spre miazănoapte când eu toată viața am fost așteptat în miazăzi?
Octombrie galben. Natură statică cu Traviata, rățoi și gletieră
Închid ochii și o ascult pe Callas, în timp ce cu un șpaclu orbecăi în găleată și lipesc - fleoșc - încă o gogoașă gri pe lama gletierei. Lucrez cu ochii închiși pentru că știu că nu pot să greșesc, lucrarea aceasta este protejată și guvernată de frasinul rățoi.