Rostul banchizei
Într-un bloc aflat undeva la marginea Bucureștiului, într-un balcon, o fată își face o poză cu telefonul.
Mai presus de bine și rău
Și totuși, gândi Hrisostom, mai este ceva aici. Mai este ceva care poate fi simțit dar nu poate fi atins, precum vântul. De ce pleacă ei, cei puțini?
Însemnări de pe banchiză
Așa se desfășoară viața pe banchiză, netulburată. Probabil la fel ar fi continuat dacă, nu se știe cum, un călugăr nu ar fi ajuns aici să înțeleagă și să își pună întrebări.
În loc de preambul. Exercițiu de percepție
Eu pasăre privindu-mă pe mine om, eu om privindu-mă pe mine pasăre. Simultan din direcții opuse.
Binele altui pinguin
Un pinguin pierdut pe banchiză, căutându-și părinții. Se uită atent la fiecare, nu, acesta-i binele altui copil. Și merge mai departe. Obosește și strigă.
Să simt
Dacă ar fi fost o pictură, acum pagina asta era mânjită cu vopsea în vreme ce autorul ar fi înjurat năpraznic, așa cum niciun om ci numai pământul l-a auzit.
Negustorul de mătăsuri. Despre fericire în Colentina
În anii aceia, mergeam să beau la o cârciumă în poarta spitalului Fundeni. Era o terasa măruntă și ieftină de cartier, dar cosmopolită, pentru că acolo beam și noi, colentinenii, dar și români veniți din toată țara pe la rudele internate. Acolo l-am cunoscut pe unul, nu mai știu cum îl chema, un mustăcios rumen […]
Sinceritatea vlăstarilor
Feriți-vă de oamenii nefericiți, le mărturisesc iepurii împăraților. Nu îi țineți în lanțuri prea strâns, gândurilor lor pot încolți sincere și în goana spre lumină vor naște credințe la umbra cărora se vor usca imperiile voastre.
Raiul din bobul de orez
Îmi doresc să cunosc un chinez răbdător și minuțios, să mă învețe să desenez pe un bob de orez. După aia să sar în bobul acela cu voi de mână, să ne plimbăm și să vă explic.
Jean, Gustav și iepurele
Gustav suferea vădit, așezat pe scaunul fără spătar, iar Sibelius, ca pentru a-l alina, a așternut un ștergar alb peste masa grea de stejar.
Nu am altceva să îți dau decât atât
Probabil că sentimentele plus faptele înseamnă viața mea. Și nu am altceva să îți dau decât atât.
Descompunerea lumii
De aceea, când ascult pe cineva care îmi destăinuie o părere iar eu ridic din umeri spunându-i „nu neg”, mă închin de fapt Dumnezeului lumii din spatele lumii.