Midwest City, Oklahoma
So, here I am, listening to Joan Baez and Towns van Zandt, and making you a character in my book.
Proza
Dragă Mara, iată ce s-a petrecut cu mine
Sunt atât de rănit și atât de singur încât nu mai am rădăcini.
Dragă Smaranda
Dragă Smaranda, Află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce îți doresc și ție. Ascult a doua melodie de la tine și închid ochii. Mă văd mergând pe jos, într-un decor urban străin – un alt oraș. Este toamnă și a plouat iar eu am un palton gri și pălărie neagră. Mereu mi-am dorit […]
Negustorul de mătăsuri. Negocierea
Nu sunt profet să știu asta, dar e limpede că așa cum e acum nu poate continua. Cum se va schimba? Asta nu mai știu. Dar dacă schimbarea vine, ține ochii înainte, nu înapoi. De dinapoi vii, nu acolo e răspunsul. Răspunsul e doar înainte.
Nu am niciun plan
Nu știu ce am să fac după ce pleci. Nu am niciun plan. Mă voi scufunda în simfoniile lui Bruckner. Poate mă voi liniști, poate nu. Poate o voi lua razna. În orice caz, voi căuta dreptatea.
Negustorul de mătăsuri – fragment #0
Iubitei mele i-au crescut ghimpi și numai obrajii i se mai îmbujorează a petală spre a-mi aduce aminte că este un trandafir. În numele tău mă adăpostesc, Doamne, privește-mă cu ochii mei în ochii mei Ei și ce dacă într-o dimineață nu m-aș mai teme de irațional și m-aș lăsa dus de zbor? … Să […]
Punct și de la capăt
Durerea constantă te poate duce în punctul în care ea este înlocuită de derută. Nu mai știi cine ești pentru că simțurile îți sunt amorțite, percepi doar un gol, un hău. Inima se ascunde. Inima, această ciudățenie etimologică, aleasă de români din anima, latinescul suflet, spre diferență de corazon, core, coeur. În ziua plecării ei […]
Negustorul de mătăsuri – capitolul 5. Boala
„Nu știu dacă ți-ai dat seama, dar prin mine se manifestă două feluri de puteri. Una luminată, Dumnezeu, și una întunecată”, i-a mărturisit într-o zi.
Alegerea
Sunt pe atât de trist pe cât poate fi cel rămas fără țară, deși eu nu fără țară am rămas, ci fără popor. Fără cei de lângă mine cărora să le înțeleg cuvântul, să le cunosc slova, să le simt trăirile, privirile. Din dezolarea asta a pustirii apartenențelor s-a născut prima speranță, venită împreună cu […]
Fără vise
Doar tălpile zdrelite sunt dovada fugii. În rest, ceva mă ține aici. Durerile au dispărut. Vreau să mă trezesc. Viața fără vise e un vis.
Secvențe
Vreo cincisprezece copii, încolonați câte doi, cu câte o lumânare în mâini, însoțiți de o supraveghetoare. S-au înșirat de-a lungul trotuarului, așteptând drepți, soldățește, învierea.
Huginn și Muninn
Nu voi putea fi cu adevărat întreg dacă nu îmi accept temerile.