Dimensiunea iepure
Dacă adaugi o nouă dimensiune celor cunoscute, legile așa cum le cunoaștem încetează să mai există.
Pescarul de guvizi
Unii oameni nu mai vor nimic. Nu pentru că ar avea totul, ci pentru că nu au nevoie de tot.
9 minute
Am nouă minute să spun că eu scriu dintr-o hrubă numită uneori catedrală, alteori bucătărie de vară, în orice caz o hrubă unde timpul este și nu este ce pare a fi: o eșarfă stacojie de mătase.
Negustorul de mătăsuri. Acasă
Pentru mine, cu așteptările mele naive, descoperirea schimbării este un eșec. Am încercat să țin timpul în loc, am așezat amintiri peste amintiri și nu le-am îngăduit vreo evoluție.
Negustorul de mătăsuri – fragment
Omul ăla mi-o fi zis să plutesc pentru că iată, plutesc și văd pământul de sus. E frumos.
Ana
Te iubesc! Te iubesc, a repetat imediat pentru a întări afirmația, apoi a ridicat din umeri încet, privindu-mă în ochi, ca și când mi-ar fi zis asta e, nu am ce să fac altceva. Era cald, înfiorător de cald și mă oprise luându-mă de mână deodată în mijlocul străzii. Ea pleca, eu rămâneam, mașina ei […]
Credinta
Dintotdeauna am visat, dar târziu am realizat că nu luam în serios visele. Le gândeam și le țineam în mine ca pe secvențe dintr-o altă realitate, fără intenția de a le aduce aici, în țesătura de timp și spațiu care îmi susținea existența. Astfel, rămâneau ceea ce se cheamă fantezii fără formă, imagini ambigue dintr-un […]
Să nu îl cerți
Afară e cald și mașina cu număr de Vâlcea stă parcată la umbra unui tei în curtea spitalului Elias. Stă goală și cu toate ușile deschise, ca o casă părăsită demult.
Bufnițe, peste tot bufnițe
Jos, în vale, războiul începuse de aproape șase luni. Nenorocirea cea mai mare era că în genul ăsta de război luptele nu se întâmplau doar între dușmani, ci și între prieteni, uneori între frați.
Al treilea fiu
Asta rămâne în urma omului, se gândea Ogodei. O pată vremelnică, aruncată la întâmplare. Omul vine, se așază un timp frumos și lung cât o vară, cerul se umple de râsul alor săi, apoi pleacă mai departe.
Drumul tău, Camelia
Totul din jur e o impresie, e rezultatul unei comparații dintre ceea ce există acolo și ce e în noi.
Un pitic gras pe un scaun cu trei picioare
Un pitic gras așezat pe un scaun cu trei picioare îmi strigă: Ce rost au toate astea? Ieși.