Proza

Îmi amorțește mâna stângă, poate mor chiar acum din pricina unui accident vascular și las în urmă un text neterminat din care nimeni nu va înțelege nimic altceva decât că noi doi suntem un șir de întâmplări în alb și negru.

Într-o bună zi voi citi Lermontov. Într-o bună zi mă voi plimba singur prin Malu Roșu, să cunosc acel cartier așa cum voi cunoaște Rusia prin Lermontov.

e atâta liniște în planul acela cu două dimensiuni, cu îmbinări și scame deasupra, le-am numărat, erau 23 de scame iar pe frunte îi simțeam reci degetele de la picioare cu unghiile date cu ojă albastră

Mi-e greu să despic omul. Să zic – azi mă satur cu această coapsă a ta pe care am strâns-o în dinți până s-a învinețit și mi-am adus aminte că tu, acum, ești carne.

Georgia nu poate fi ucisă, pentru că are călcâiele scufundate în mare. Azi, sângerează din Osetia și Abhazia, așa cum ieri sângerase din Adjaria, cum mîine poate va sângera din Tușeti și Svaneti, dar ea va exista mereu.

Uite, îi vei spune celuilalt întinzându-i palma în care ții secunda aceea, exact acum, dar exact acum între noi doi se petrec toate etapele alchimice din Magnum opus.

De fapt sunt al mării și al zării, nicidecum al Istanbulului, nicidecum al Siriei, nicidecum al oamenilor

Dacă muzica este adevăr și frumusețea stă în spatele adevărului, Dumnezeu este condiția, este ansamblul condițiilor necesare pentru ca ea să existe. Este ceea ce unește, nu ceea ce dezbină, este ordinea, nu haosul. O afirmație dogmatic corectă, pentru că ce înseamnă unitatea între oameni? În primul rând iubire.