Bună ziua, numele meu este Mircea

Bună ziua,

Numele meu este Mircea și lucrez la șantierul naval din Mangalia. Despre șantier nu am o părere anume, însă despre mine simt că m-am născut din întâmplare.

Asta pentru că la 33 de ani nu am reușit să îmi găsesc un sens, mie și vieții în general. Spre deosebire de razele soarelui care cad dimineața peste petalele unei flori. Ele da, sunt pline de sens și simt că viața mea despre asta ar trebui să fie, despre cum razele cad peste flori dimineața și eu le observ. Despre cum o fată se trezește iar și iar în fiecare dimineață, iar eu o iubesc pentru asta.

Viața mea despre asta ar trebui să fie, așa simt eu. Despre flori, despre soare și despre ea. Dar vă întreb, eu unde sunt și de ce? Știți, eu până la ora 16.00 sunt sus pe macaraua de 1.200 de tone, de unde dacă mă chinui văd până departe spre Eforie. Nu aș putea să spun că asta ar avea așa, o însemnătate adâncă.

Anul ăsta în toamnă finalizăm construcția unui nou carrier de 81.000 de tone DWT iar eu mă voi uita după aceea pe vesselfinder.com să văd pe ce mări au ajuns bucățile astea grele de oțel pe care le ridic azi cu macaraua. Ăsta este sensul șantierului, să nască vase, ăsta este sensul macaragiului, să ridice greutăți cu macaraua. Dar vă întreb iarăși, unde sunt eu și de ce? Dincolo de nave, de flori, dimineți și de Ea.

Vă întreb pentru că dumneavoastră ați navigat poate chiar pe unele din navele construite aici. Dincolo de a fi navigator, ați reușit să vă conștientizați un sens, un adevăr intim, despre care să spuneți acesta este adevărul meu și punct? Adevărul omului, dincolo de a fi marinar sau macaragiu, îndrăgostit sau observator al soarelui și florilor.

Cu stimă și apreciere,

Mircea

P.S. Au trecut patru ani de când am scris asta. Nava a fost lansată la apă în 2012, în Mangalia. Azi dimineața, carrierul Darya Gayatri era în apropiere de San Pedro, Argentina, navigând pe fluviul Paraná.

Textul și personajul Mircea le sunt dedicate tuturor celor care muncesc la șantierul Daewoo-Mangalia Heavy Industries.