Corespondență fără confirmare de primire

„I know that I hung on a windy tree nine whole nights, with a spear wounded and to Odin offered, myself to myself; on that tree, of which no one knows from what root it springs.” – Havamal, stanza 138-139

Dragă Șerban,

Află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce îți doresc și ție.

Ești pe cale să iei decizii cu ochii spre orizont, știu. Uneori, în astfel de momente, ai sentimentul că ești singur acolo în viața de care atârni ca o ofrandă. Îți scriu ca să te încredințez că nu. Îți scriu ca să te încredințez că deși am tăcut, suntem aici. Noi, toți cei care ai fost vreodată.

Mai știu că nevoia de orizont vine din greutatea liniștii, atunci când liniștea se face lemn, trunchi scobit, buturugă bătrână și aspră, atât de grea și închegată în ea însăși că nici toaca nu o mai bate. Ei, și sub o astfel de povară la ce te gândești? La o cruce? La minaretul geamiei tătărești din Kruszyniany? La pădurile nordului? Sau poate la toate acestea, pentru că toate acestea sunt una. Tu.

E normal ca înconjurat de atâta lemn greu să îți dorești orizontul fără margini al stepei, acolo unde omul nu cunoaște frunza lată ci numai pe cea ascuțită a ierbii. Iar când stepa se sfârșește, pe cel fără margini al mării. Respiră, e normal să respiri. Nu e vreo slăbiciune în a te sufoca în păduri și simboluri.

Dragul meu, amândoi știm unde îți sunt rădăcinile. Dar simt că ai nevoie să îți reamintesc: acolo unde te afli. Când pământul bolnav de sub tine nu te mai hrănește sau când stejarii de deasupra te umbresc, îngroapă-te ca murul și răsari mai departe, în soare, într-un loc unde să te vadă din nou cerul.

Sau dacă vrei, poftim, atârnă-te de stejarii aceia nu mai mult de nouă zile. Ai nevoie de asta ca să înțelegi că tu ești singurul care te poți elibera.

Cu toate astea, nu ești singur. Dacă există vreo certitudine în atârnarea asta a ta, aceea e că voi rămâne întotdeauna cu tine. Eu, cel care vrei să fii.

Acum, închide ochii, e târziu. Odihnește-te și lasă-ne pe noi să îți spălăm timpul. În vise nu există timp, nu există început și sfârșit. Totul se întâmplă, totul este, totul suntem.

Al tău,
Șerban

Foto: Sophie Fontaine