Igor din Krasnodar

Dacă aș trăi în Krasnodar, m-ar chema Igor și m-aș trezi dimineață la ora 6 în apartamentul meu tip hrusciovka, într-un bloc gri cu patru etaje, colorat doar de borcanele cu murături așezate la ferestrele fără perdele.

Aș purta pijamale bej cu dungi verticale maro și un halat roșu de molton, aș avea păr nepieptănat și în picioare șoșoni de postav, încheiați cu cataramă metalică. I-aș târșâi pe covorul de iută până în bucătăria îngustă cu faianță albă, unde aș pune un ibric pe foc, mi-aș aprinde o țigară și aș da drumul la radioul negru, vechi și unsuros. S-ar auzi cântecul asta.

Aș fi șofer de camion, aș mirosi a săpun, aș fi gras și bătrân și aș trăi singur în apartamentul meu de tip hrusciovka.

Prin fereastră s-ar vedea orașul, ca orice alt oraș pe malul Kubanului.

Primăverile ar trece fără băgare de seamă, tiptil, una după alta, ca sloiurile din Kuban.