Rubrica Proza

Metamorfoză

Acestea sunt lucruri știute; cunoașterea lor se petrece agale, în vreme ce sinele devine un animal taciturn, aparent greoi și ursuz, care evită omul.

Amintiri

O viață muncitorească, unde hărnicia construcției permanente de amintiri înseamnă că ești prevăzător, că pui deoparte.

Oasele

Iată că lumea nu e strâmbă, și-au spus cei de demult, pentru că ea nu se sfârșește.

Cubism

Familia, gospodăria, sănătatea. Devenirea. Toate sunt cuburi. Cărămizi din care s-au ridicat ei, așa cum se ridicaseră cei de dinaintea lor.

Vedere din Nalchik

Am înțeles eu atunci că fiecare stare își are locul ei. Confuzia, de pildă, locuiește într-un oraș în care nu se întâmplă nimic și fiecare știe ce are de făcut.

Spectacolul și Costică Cenușă

Nimic din cele cu adevărat frumoase nu se petrec în afara arenei. Înconjurat de butaforie, doar oratorul primește darul luminii, ca o împărtășanie. Iată reflectorul. Totul este spectacol. Politica este spectacol. Credința omului este spectacol. Viața, în genere, este și ea un spectacol. Nașterea. Înmormântarea. Educația. Căsătoria. Cina. Micul dejun. Plimbarea. Facerea de bine. (se […]

Viețul șantierului meu

Pe atunci, voi fi înțeles că despre asta e vorba, despre un vapor. El va ieși în larg, meșterul se va duce la altă lucrare iar eu, gol ca un prunc, voi merge să dau noroc cu un pescar pe dig.

In spiritus

Pe lângă inevitabilele neajunsuri, depersonalizarea este un sentiment care naște sau reaprinde întrebări. Și ele nu sunt deloc ușoare.

Sentimente la reducere

Toate sentimentele dau năvală în tăcerea din dedesubtul plopilor. Anxietăți, doruri, nostalgii, de-a valma ca dintr-un raft al unui supermarket invizibil și efemer.

Mongolia într-o dungă

Știi doar că uneori te oprești și te lovește așa, de niciunde, un inexplicabil dor de Mongolia.

Visul pinguinului

Iată-te diform, un pinguin cu gâtul excesiv de lung, cățărat pe picioroange puternice. Te uiți în gheață ca într-o oglindă, încuviințezi și îți spui: am devenit.

Vremea lăcustelor

Cred că iubirea asta e singurul lucru care ne urmează în vremea lăcustelor. De-aș putea măcar să îmi amintesc...