Rânduri pentru Mara
Am fost prizonierul propriilor alegeri. De fiecare dată când am ales, vechiul drum s-a oprit și un altul a început. Eu am murit puțin și m-am născut puțin după aceea.
Al doilea caiet
Dacă pe ea nu am putut să o apropii și nici de plecat nu voi pleca, nu îmi rămâne decât să rămân și să construiesc o cetate. Cetatea mea, cu ziduri groase de indiferență și disimulare, apărată de cohorte de cavaleri ai duplicității.
Gând cerchez
Iubesc tăcerile pentru că ele ajută la conturarea gândului ca ființă. Iubesc cuvintele rostite în limbi bătrâne pentru că trebuie să înveți pentru a le afla înțelesul. Iubesc vorbele spuse șoptit și molcom pentru că și înțelesul lor se umple de blândețe.
Stejarii tineri nu se tem de trăznet (2)
Azi am înțeles. Dacă iubești pe cineva, nu te aștepta ca sentimentul să se întoarcă imediat înapoi! Iubești un om pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce simte.
Te sărut, așa îmi spunea. O întâmplare povestită înainte ca ea să se întâmple
Obișnuia să îmi spună te sărut în loc de la revedere. Întotdeauna te sărut, niciodată pa, niciodată la revedere, întărind astfel prin cuvinte un gest al prezentului, nu al viitorului anticipat prin care cele două persoane presupun că se vor revedea.
Stejarii tineri nu se tem de trăznet
Ar fi trebuit să o iubesc. Ea m-a iubit, asta cu siguranță, măcar din instinct și m-a iubit. Încerc să îmi amintesc un moment în care la rândul meu să fi simțit același lucru. Nu pot.
Gând cecen
Aici, oamenii mor drepți iar frunțile lor nu sunt sparte în cădere pe stâncă, nu. Ele împietresc după moarte și apoi le mai scapă câte un gând prin crăpături sub forma unui smoc de iarbă verde.
Dans cu batista udă pe ochi
Câteodată amețesc și nimeni nu știe asta. De la o balerină am învățat un truc: fixează un punct cu privirea și rămâi drept, așa creierul tău nu mai poate fi păcălit că cerul e jos și asfaltul suspendat undeva între urechea dreaptă și frunte.
Sânii tăi din praf de stele
Știai că fierul din sângele tău s-a născut în interiorul unei stele care a explodat, înghițind planete și ființele care poate au existat acolo, cândva? Ce sacrificiu ca tu să exiști azi! Măcar pentru atâta lucru și ar trebui să te iubesc...
Chiciu, localitatea cu o căpitănie, două hoteluri, un restaurant și o terasă
Am înțeles atunci că încă mai există Oameni care îți sar în ajutor și, lăsând totul baltă, ies seara la cumpărături și vin 15 kilometri ca să ți le aducă, știind că ai nevoie de hrană. Da, încă mai există oameni, iar unii dintre ei trăiesc la Călărași.
Pe jos de la București la Mangalia: Caută și vei găsi
Puțini au fost cei care ne-au întrebat dacă avem nevoie de ceva, dar tot puțini au fost și cei cărora le-am cerut și nu ne-au dat. Puțini au fost cei la poarta cărora am bătut și nu ne-au deschis. Puțini au fost cei pe care i-am căutat și nu i-am găsit.
Scrisoarea lui Jabal din Qatif
Dragul meu, ai mirosit vreodată deșertul? Știi cum se simte, cum se aude și mai ales ce îți spune vântul uscat? Să mergi mai departe, să nu te oprești. Dacă te oprești, te îngropi singur.