Proza

Balthasar Klossowski

Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei (2)

Dragos Serban

-

…continuare de aici Nu mânca dimineața și mergea desculță pe gresie. Ea nu răcește niciodată, îmi spunea bolborosind din baie când o certam. Apoi ieșea și trecea grăbită pe lângă mine, punându-mi în treacăt palma pe obraz. Mirosea întodeauna a lăcrămioare și, ca un făcut, drumul spre casa ei trecea pe lângă o alee unde […]

edvard-munch-vampires

Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei

Dragos Serban

-

Îmi spunea goală dar foarte serioasă că o perioadă nu o să ne mai vedem. Cât? Nu știa. Îmi cerea acest timp pe care ea avea nevoie să îl petreacă singură. Poate că la rândul ei îl simțea curgându-i pe umeri ca o eșarfă de mătase, asta în singurătățile sale despre care eu nu știam mai nimic.

in-cat-de-atac-nuclear-ramaneti-calmi

În caz de atac nuclear, rămâneți calmi

Dragos Serban

-

Doamnelor și domnilor, întrerupem astăzi programul obișnuit de divertisment pentru a vă supune atenției mai multe informații de ultimă oră. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență vă informează! În cazul unui atac nuclear asupra Bucureștiului, în primul rând păstrați-vă calmul. Nu încercați să mergeți la școală pentru a vă lua copiii. Personalul autorizat va avea […]

edvard-munch-the-hands-1893

Negustorul de mătăsuri – Mara

Dragos Serban

-

Am reîntâlnit-o după douăzeci de ani și era neschimbată. Atentă, categorică în afirmații, surâzând rar și abia schițat, Mara reușea să se impună într-o relație și să preia inițiativa chiar și atunci când aștepta ca celălalt să facă primul pas. Câteodată, tăcând, îți dădea de înțeles că trebuie să spui ceva anume. Ce? Asta puteai […]

acasa

Negustorul de mătăsuri – Acasă

Dragos Serban

-

Tot ceea ce fusese orânduit se afla, azi, în deplină neorânduială. Primele mărunțișurile, mai întâi ele își lepădaseră învelișul cel familiar și prinseseră a se înstrăina. Apoi, casele, oamenii care le locuiau, orașul pe de-a întregul. În noaptea când David a remarcat înstrăinarea ieșise afară și se uita lung la stele. O noapte caldă și […]

grau-voluntari-afumati

Apa de colonie și grâul unui dizident

Dragos Serban

-

În marginea Colentinei, ceața groasă mirosea acum a apă de colonie. Că o fi fost de la ăia de pe Moroieni care făceau grătar, că s-o fi răsturnat vreo dubă cu marfă întârziată înspre sau dinspre Dragonul Roșu, nimeni nu poate ști. Mirosea a parfum și asta era cu atât mai surprinzător după cele patru […]

venus

Cartea lui Azazel (4) – Căutând iubirea

Dragos Serban

-

Cartea lui Azazel (1) – Öl! Öldür! Cartea lui Azazel (2) – Istoria neamului lui Eronel, cel făcut în steaua Maktuh Cartea lui Azazel (3) – Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei Ce omul înțelege prin sfârșit e început, ce omul înțelege prin începuturi este sfârșitul. În stele nu există nici început și nici sfârșit, toate […]

Selfie

Dragos Serban

-

Selfie – o fotografie făcută de unul singur pentru a fi publicată pe rețele sociale (Urban dictionary) Ne plac pozele lor pentru că așa îi putem privi în ochi, ascunși comod într-un fotoliu, fără să trebuiască să ne justificăm privitul prin cuvinte. Să nu le spunem nimic, să ne uităm tăcuți la chipurile și trupurile […]

George-Galsworthy-Palmer-in-the-pub

Negustorul de mătăsuri – Acea privire

Dragos Serban

-

Femeile zâmbesc din tot soiul de pricini. De aducere aminte, de glumă bună, de vreme bună, de copil, de soare afară sau din cauză de bărbat, adică starea aceea a unui om care le face pe ele să se simtă femei.

negustorul-de-matasuri-anii-aceia

Negustorul de mătăsuri – Anii aceia

Dragos Serban

-

Îmi era sete și uitasem să mai beau apă. Imboldul a dispărut, apoi, dar mi-a rămas toată ziua senzația de nod în gât, de uscăciune în piept, pe care am pus-o pe seama regretelor. Cu o seară în urmă, răsfoisem acele pagini pe care le uitasem, așa cum uitasem și tot ce era cuprins în […]

Kazbegi_Tsminda_Sameba

Kazbegi

Dragos Serban

-

Eu sunt Kazbegi, cel ridicat din pietre de către Stepantsminda (Sfântul Ștefan) în urmă cu mai bine de o mie de ani. Eu sunt Kazbegi, orașul care s-a înălțat deasupra curcubeului și norilor care plutesc sub zidurile mănăstirii Gergeti. Kazbegi, mândria Caucazului, cel spre care se îndreaptă călugări pe cai puternici, cel necucerit de neamuri […]

autobuzul-282

Autobuzul 282

Dragos Serban

-

Suntem atât de aglomerați aici că e imposibil să te îndepărtezi de un om fără să te apropii de altul. Din discuții, aflu că viața e formată din vremuri: vremea asta, vremea ailaltă. Ba chiar că ar fi vremea să aia, vremea să ailaltă… Eu îi ascult și mă gândesc că înotul e un simulacru […]