Rubrica Proza

Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei (3)

Într-o seară, Mara m-a anunțat că trebuie să plece. Nu știam unde și puțin îmi păsa, eu nu puneam întrebări. Bănuiam că avea să călătorească undeva departe, într-o altă țară pentru cine știe ce motiv. I-am zis să se îmbrace gros, ca să nu răcească, o afirmație ridicolă atâta timp cât pentru Mara cel mai […]

Cartea lui Azazel (5) – Sub tuum praesidium

l Zi: Binefăcătorule, stăpâne și dătător al bunătății, iubitorule de oameni, mângâietorule și suflătorule de viață, primește-mă pe mine, netrebnicul Eronel, mulțumindu-ți, azi, pentru tot ceea ce am, pentru ștergerea amărăciunii, pentru fericirea vieții, pentru bunătate și iertare. Caadiș, caadiș, rabuni. Zi: Îți mulțumesc pentru liniște, pentru pace, pentru împăcare. Pentru liniştea din jurul meu […]

Negustorul de mătăsuri – Acasă (2)

Continuare de aici – acasă Cerul e casa mea, acolo departe unde văd că a coborât pe pământ. Acolo vreau să ajung, mereu acolo. Când trăiești într-un spațiu mărginit de pereți, depărtarea se vede printr-o fereastră și doar către ea tânjești. Către afara care îți pare un orizont limitat, îngust. Între blocuri, depărtarea este o […]

Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei (2)

…continuare de aici Nu mânca dimineața și mergea desculță pe gresie. Ea nu răcește niciodată, îmi spunea bolborosind din baie când o certam. Apoi ieșea și trecea grăbită pe lângă mine, punându-mi în treacăt palma pe obraz. Mirosea întodeauna a lăcrămioare și, ca un făcut, drumul spre casa ei trecea pe lângă o alee unde […]

Negustorul de mătăsuri – Secretele Marei

Îmi spunea goală dar foarte serioasă că o perioadă nu o să ne mai vedem. Cât? Nu știa. Îmi cerea acest timp pe care ea avea nevoie să îl petreacă singură. Poate că la rândul ei îl simțea curgându-i pe umeri ca o eșarfă de mătase, asta în singurătățile sale despre care eu nu știam mai nimic.

În caz de atac nuclear, rămâneți calmi

Doamnelor și domnilor, întrerupem astăzi programul obișnuit de divertisment pentru a vă supune atenției mai multe informații de ultimă oră. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență vă informează! În cazul unui atac nuclear asupra Bucureștiului, în primul rând păstrați-vă calmul. Nu încercați să mergeți la școală pentru a vă lua copiii. Personalul autorizat va avea […]

Negustorul de mătăsuri – Mara

Am reîntâlnit-o după douăzeci de ani și era neschimbată. Atentă, categorică în afirmații, surâzând rar și abia schițat, Mara reușea să se impună într-o relație și să preia inițiativa chiar și atunci când aștepta ca celălalt să facă primul pas. Câteodată, tăcând, îți dădea de înțeles că trebuie să spui ceva anume. Ce? Asta puteai […]

Negustorul de mătăsuri – Acasă

Tot ceea ce fusese orânduit se afla, azi, în deplină neorânduială. Primele mărunțișurile, mai întâi ele își lepădaseră învelișul cel familiar și prinseseră a se înstrăina. Apoi, casele, oamenii care le locuiau, orașul pe de-a întregul. În noaptea când David a remarcat înstrăinarea ieșise afară și se uita lung la stele. O noapte caldă și […]

Apa de colonie și grâul unui dizident

În marginea Colentinei, ceața groasă mirosea acum a apă de colonie. Că o fi fost de la ăia de pe Moroieni care făceau grătar, că s-o fi răsturnat vreo dubă cu marfă întârziată înspre sau dinspre Dragonul Roșu, nimeni nu poate ști. Mirosea a parfum și asta era cu atât mai surprinzător după cele patru […]

Cartea lui Azazel (4) – Căutând iubirea

Cartea lui Azazel (1) – Öl! Öldür! Cartea lui Azazel (2) – Istoria neamului lui Eronel, cel făcut în steaua Maktuh Cartea lui Azazel (3) – Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei Ce omul înțelege prin sfârșit e început, ce omul înțelege prin începuturi este sfârșitul. În stele nu există nici început și nici sfârșit, toate […]

Selfie

Selfie – o fotografie făcută de unul singur pentru a fi publicată pe rețele sociale (Urban dictionary) Ne plac pozele lor pentru că așa îi putem privi în ochi, ascunși comod într-un fotoliu, fără să trebuiască să ne justificăm privitul prin cuvinte. Să nu le spunem nimic, să ne uităm tăcuți la chipurile și trupurile […]

Negustorul de mătăsuri – Acea privire

Femeile zâmbesc din tot soiul de pricini. De aducere aminte, de glumă bună, de vreme bună, de copil, de soare afară sau din cauză de bărbat, adică starea aceea a unui om care le face pe ele să se simtă femei.