Cartea lui Azazel (4) – Căutând iubirea
Cartea lui Azazel (1) – Öl! Öldür!
Cartea lui Azazel (2) – Istoria neamului lui Eronel, cel făcut în steaua Maktuh
Cartea lui Azazel (3) – Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei
Ce omul înțelege prin sfârșit e început, ce omul înțelege prin începuturi este sfârșitul. În stele nu există nici început și nici sfârșit, toate cele ce au fost sunt și azi și vor fi încă. Formele sunt lunecoase și ele sunt ceea ce i-a fost dat omului să atingă. Culorile sunt înșelătoare, ele sunt ceea ce i-a fost dat omului să vadă. Numai simțirea inimii e liberă și prin aceasta omului îi e permis să cunoască mai mult decât ce i s-a dat să cunoască.
Spui despre un cub de gheață că e tare, rece, străveziu, mic și trecător. Eu îți spun că el e infinit și că nu există.
Spui despre tine că ești înalt, voinic, trăiești, ești bun, ești generos. Eu îți spun că tu nu ești nimic dar poți fi totul.
Spui că știi. Eu îți spun că ce știi e și adevărat și neadevărat și că de fapt nu știi.
Spui că tu ești tu și că ea e ea. Eu vă zic că sunteți una.
Din oase chipul vostru, din clisă carnea lui, lumină amândoi, închisă în măduvă şi-n sânge, spirala nemuririi. Şi aceea nu e formă omenească şi înţelesul ei nu poate fi pătruns de om.