Cartea lui Azazel (3) – Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei

1. Prefaţă

2. Capitolul 1: istoria neamului lui Eronel, cel făcut în steaua Maktuh

3. Mărgeaua albă şi învățăturile Halileei

Văzându-și inima și aflând răspunsul într-însa, Halileea a primit darul scrisului. Aceasta este învățătura care a rămas de atunci și care a fost aflată în carnea inimii Halileei.

EPIFANIA. Dintr-o mărgică albă cât o perlă se naște înconjurul omului. Ci unii îl numesc suflet. El este vălurit ca mătasea și subțire ca pânza de păianjen. Este când alb și luminos, la cei voinici, când purpuriu, la cei în care viața abia de mai răsuflă. Acest înconjur poartă în sine deslușirea sensului existenței. El nu poate pieri. Când omul s-a stins, înconjurul se rotește în spirală deasupra celui răposat până când legătura tainică dintre el și carne este ruptă. Apoi, vibrând din ce în ce mai puternic, el se cuprinde în sine însuși până când ajunge iarăși o mărgică albă cât o perlă. Vibrația, percepută în lumea neamurile ca un cântec armonios, este marea taină a schimbării care stă la baza existenței. Omul se naște pe sine dintr-un cântec de mărgică și tot din cântec va pieri. Iar ceea ce îl face om a existat de dinainte și va mai exista, pentru că în lumea neamurilor nu există pieire, ci numai trecere.

FACEREA. Dintr-un păun cu aripile întinse s-a născut prima mărgea de sidef. Apoi o alta. Apoi o alta şi încă o alta, până ce întunericul primordial s-a luminat. Şi aceasta a fost înainte de facerea Eronului, a Maktuhului şi chiar mai înaintea lumilor Silveriei şi Danaidelor. Şi luminând acestea, păunul le-a poruncit: Alegeţi! Iar fiecare avea să îşi aleagă destinul: să se transforme în stea sau în suflet de om, după cum le fusese poruncit. Iar ce a fost odată stea, suflet fi-va. Iar ce a fost suflet, stea fi-va mai apoi.

EREZIA. Rămânând scrise acestea, vor exista printre neamuri din cei ce se vor închina păunului cel născător de stele şi de suflete. Iar alţii se vor închina stelelor, fără să ştie că se închină omului. Iar alţii se vor închina pământului, fără să ştie că se închină omului. Iar nimic din cele ce s-au făcut nu s-au făcut dintr-însele, ci din ce a fost mai înainte. Şi nimic din cele ce au avut puterea nu au avut-o dintr-însele, ci le-a fost dăruită din ceea ce a fost înainte. Şi nimic din ce s-a dat de ales nu a fost să fie fără ca alegerea să existe mai înainte. Şi aici este o taină adâncă care nu poate fi desluşită de om. Ci adevărul omului nu vine doar din el, ci de la cele câte au fost mai înainte şi vor mai fi.

TIMPURILE. Înainte de om, a fost sufletul schimbat în stea. Fără stea, n-ar exista Eronul, iar fără Eron nu ar mai exista Eronel, iar fără Eronel nu ar fi fost omul. Iar fără moartea omului, n-ar exista Maktuhul. Toate sunt una şi de la unul au fost toate. Înaintea omului a fost păunul, iar înaintea păunului timpul acesta nu era. Iar timpul nu este unul, ci păunul a fost adus odată cu timpul din alte timpuri ce au fost şi vor mai fi. Şi acesta este timpul omului, care este trecător.

foto: Jerzy G.