Binele altui pinguin

Trebuie să îmi găsesc binele.

Un pinguin pierdut pe banchiză, căutându-și părinții. Se uită atent la fiecare, nu, acesta-i binele altui copil. Și merge mai departe. Obosește și strigă.

Aici, șirul gândurilor mele se oprește brusc, întrucât nu știu cum strigă un pui de pinguin. Dar pot să îmi imaginez. Așadar, puiul obosește și strigă.

În limba pinguinilor, nu există mamă și tată, există un singur cuvânt: părinți. În limba pinguinilor, părinți înseamnă bine. Tot bine înseamnă și căldură, aripă, învelește-mă. Tot bine înseamnă și soarele, apa plină cu pești.

În limba pinguinilor, nu există nici dor nici absență, există un singur cuvânt: rău. Tot rău înseamnă și dinții leului de mare, furtuna, pierzania.

De fapt, limba pinguinilor are doar două cuvinte: bine și rău.

În situația noastră, a pinguinului rătăcit, singurul cuvânt care trebuie strigat este binele. Căci spre acesta tinde orice pinguin. Cel de al doilea cuvânt din limba pinguinilor nu este rostit niciodată.

Un pinguin înțelept a spus cândva: „Cu toții îl cunoaștem, îl învățăm de când ieșim din ou; dar nu îl pronunțăm, ca și când nu ar exista. El este tăcerea.”

Pe aceeași banchiză, un explorator care a trăit în aceeași perioadă cu pinguinul înțelept și-a notat:

„Descopăr uimit că limbajul pinguinilor este binar și senzorial cuantic. Pentru că descrierea unei stări nu se face prin termenii existență/nonexistență, ci prin percepția senzorială a acestei stări, redată binar prin bine sau rău.”

Această descoperire a dus, mai târziu, la formularea unei alte concluzii. Limba pinguinilor este și individual cuantică. Ea nu folosește noțiunile absolute de existență/nonexistență, ci percepțiile care sunt, fără îndoială, ale individului.

Pentru pinguini, binele este o noțiune intimă.

Revenind în prezent, în situația noastră a pinguinului rătăcit, binele este un părinte care nu poate fi decât al puiului.

Dar se pune întrebarea firească: dacă pinguinii nu au nume, pe cine strigă puiul? Pe el, pe bine. Însă dacă binele este doar al lui, precum și doar al fiecărui alt pinguin, avem oare de a face cu o entitate colectivă definită, descrisă și percepută individual?

La pinguini, părintele este același și pentru mine și pentru tine. Este o noțiune. În același timp, fiecare avem un anumit părinte.

Pe malul celălalt al banchizei, călugărul Hrisostom ședea zgribulit privind pinguinii și gândindu-se la Dumnezeu.