octombrie-galben-natura-statica

Octombrie galben. Natură statică cu Traviata, rățoi și gletieră

| | Ce scriu, Proza

Luna asta drumul spre Dedeman este învelit cu galben de frasini ca de aripa unei planturos rățoi de pluș. Mă duc acolo des nu pentru adezivul CM25, nici pentru spumă poliuretanică, ci pentru rață.

octombrie-galben-natura-statica

Acasă, melcul fixat în bormașină învârte amestecul din găleată și Violetta Valery, cu vocea Mariei Callas, strigă È strano! È strano!

Gletiera se mișcă sacadat și precis pe perete, hrșșșt, și Callas îi definește mângâierea: A quell’amor ch’è palpito dell’universo intero. Păi da, plasa este o armătură pentru perete așa cum pentru galaxii materia neagră este cea care le definește forma spiralată. Iubirea este tot un soi de armătură care definește și ea forma a doi oameni care gravitează spiralat unul în jurul altuia.

Închid ochii și o ascult pe Callas, în timp ce cu mistria orbecăi în găleată și lipesc – fleoșc – încă o gogoașă gri pe lama gletierei. Lucrez cu ochii închiși pentru că știu că nu pot să greșesc, lucrarea aceasta este protejată și guvernată de frasinul rățoi. E posibil să existe la urmă mici diferențe de nivel, nu contează, din haos apare ordinea. Callas a tăcut câteva clipe, se aude fâșâitul acului pe discul de vinil. Las gletiera și cu ochii închiși îi șoptesc peretelui o mantră – aummmm – și știu că tencuiala se va întinde singură pe perete ca reflexia supremei realități. Din haosul amestecului din găleată se naște singur planul perfect orizontal, măsurat la boloboc. Shiva – ommmmm.

Îl las să se usuce și mă mai duc o dată în Dedeman, doar pentru a îl simți din nou pe frasinul rățoi.

Fragment din romanul: Negustorul de mătăsuri

Dragos Serban

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.