Leucoplast cu rivanol

Pe la 6 seara, o dureau mâinile și ar fi plecat acasă, dar trebuia să mai stea câteva ore că nu vânduse mare lucru.

O dureau mâinile pentru că era destul de grea cutia cu pixuri, brichete, șervețele și leucoplast cu rivanol. Anul trecut mergeau încă „coperțile de buletin”, acum nu se mai vând. Merg bine șervețelele, că „e frig și oamenii mai răcește”, iar leucoplastul cu rivanol se vinde bine mereu.

Mereu m-am întrebat cine cumpără leucoplast cu rivanol în tramvai. Cât de mare e piața leucoplastului cu rivanol și ce cotă au vânzătorii ambulanți?

I-am cumpărat și eu „doo la un leu”, ca să o ajut să plece mai repede acasă și să o întreb de la cât e pe stradă. De la nouă, după ce ajunge lumea la muncă și ies pensionarii. De ce tramvaiul 21 și nu troleibuz? E mai multă lume și e oborul aproape, zice zâmbind. „Mulți se duce încolo dispre centru”.

Acum am două leucoplaste cu rivanol pe birou și îmi dau seama că nu m-am mai tăiat de mulți, de foarte mulți ani.

Poate că cei din 21 care cumpără mai des ca mine ori se taie mereu, ori sunt grijulii și își fac rezerve gândindu-se că mai ieftin de atât nu se poate, așa că de ce nu. Ce se întâmplă în 21 pe Colentina și nu se întâmplă în 16 spre Pipera? Acolo nu vinde nimeni, dacă te duci la uzină și vrei să îți iei pe drum un leucoplast cu rivanol nu ai de unde. Trebuie să te întorci până la Armenească și să îl iei pe 21.

Nicu

În 16 găsești însă fier vechi. E cules de pe terenurile cu proprietate dubioasă de pe Petricani, unde noii împroprietăriți nu au apucat să defrișeze și să construiască. Tăiat bucată cu bucată, la bomfaier, făcut balot dacă e sârmă sau stivuit atent în sacoșe de rafie.

Tot în 16 se suie Nicu, pe la 7 dimineața, si merge „pe semafor” la Doamna Ghica, cu ștergătoare, parasolare, hărți, în funcție de sezon. Câteodată se întâlnește cu alții care se duc înspre Sfântu Gheorghe cu șosete, își strâng mîinile și își urează reciproc „vânzare mare”. Ei sunt cam singurii care la ora aia zâmbesc în tramvai, restul sunt serioși și cu nasul în tablete, cărți sau telefoane. Sau cu ochii pe geam, ca mine. Nicu, însă, zâmbește și e viu.