Stăpânul cetății zidește

Grabnic își suflecă el mânecile apucându-se să ridice din nou zidurile lui Teodosie, care se aflau în jur sparte și în deplină neorânduială. Să le ridice repede, pentru că piatra sa cea mai scumpă fusese deja văzută de oameni.

Zidea tremurând cu echerul în mână și a văzut iarăși ghepardul.

Felina alerga, el zidea, el creștea, el se mulțumea, el se împlinea, el se ascundea și mai presus de toate astea el nu înțelegea.

Cât despre sine, un singur lucru nu știa: ce înseamnă asumarea, prin urmare nici ce înseamnă neasumarea nu știa. Știa însă ce înseamnă să te abandonezi mușcăturii, de aceea a lăsat unul dintre ziduri neterminat și căscat ca o poartă. Sub acel zid se întâmplase totul.