Rubrica Ce scriu

Undeva mor astăzi poeții

undeva ne mor poeții astăzi și împreună cu ei o lume întreagă, nu va mai avea cine să păcătuiască să simtă să simtă, să plângă să se îndrăgostească nebunește, să își ridice în aer mustățile ca un motan strivit de dor - a tânji, a lupta împotriva guvernelor și împăraților, a zice futu-vă dumnezeii mamii voastre

M-am născut larvă și am refuzat să devin fluture

Scurm ceața cu trupul, cu genele umede râcâind aerul rece, cu pașii înfipți în străzi. Aici m-am născut larvă, devorând oul din cuibul acvilei. Închid ochii, nu îmi sunt de folos în aburul rece. Așa cum calc apăsat zbor, pândesc oamenii iepuri. Aș putea oricând să plonjez din înalt să îl înhaț pe unul de […]

în viața mea trăiește o pisică tărcată

în viața mea trăiește o pisică tărcată, încă una pătată, doi copii mai trăiesc – unul castaniu, altul stacojiu, tot aici un copil cu părul bălai cuminte și bun cât o poartă de rai și o mămică frumoasă – uneori mai poznașă, alteori serioasă mai ales când vorbește în franceză hotărâtă, tranșantă, o felină burgheză […]

Bunicul meu din orașul de sticlă

tataie își otrăvește ficatul cu o cafea incertă, stropită cu secărică din buzunarul încăpător al paltonului maro, în care se distinge discret forma cilindrică a sticlei.

Dragă Mara, iată ce s-a petrecut cu mine

Sunt atât de rănit și atât de singur încât nu mai am rădăcini.

Mirosul obrajilor tăi

am închis această dimineață aici cu tine cu tot ca pe o veșnicie.

Semne

dătătoareo de viață, odraslă a viselor mele încă din vremea în care apăsarea pietrelor deasupra pieptului meu mă făcea să îți icnesc numele

Dragă Smaranda

Dragă Smaranda, Află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce îți doresc și ție. Ascult a doua melodie de la tine și închid ochii. Mă văd mergând pe jos, într-un decor urban străin – un alt oraș. Este toamnă și a plouat iar eu am un palton gri și pălărie neagră. Mereu mi-am dorit […]

Râdem la masă cu zeii

de mână cu mama tuturor mamelor, cea pe a cărei formă o intuiam în sângele meu vechi, în sufletul meu și mai vechi

Un stejar numit Alexandru

te-ai jertfit pe tine ție însuți, numai și numai așa vei crește, numai și numai așa vei învăța, viața ta, sinele tău, lăuntrul, acesta este secretul runelor, vei fi iarăși întreg.

Umbrele mele în stepă

dar eu sunt mai mult de atât, eu numaidecât mă jupoi de pe trupul său,am să caut șontâc un copac și am să stau atârnat de el nouă zile până are să îmi crească la loc carnea

Renaștere

privește-le cu atenție și ai să vezi cum lujerul se apleacă pentru a-și așeza cu un icnet floarea ca pe o cocoașă.