Palmele mele
În timp ce te ascult mă gândesc că demult, tare demult, ele erau aripi.
Voluspa 45
vremea topoarelor, vremea șpăngilor și a pavezelor rupte
Momente cu sufletul meu
Uite ce frumos rămâne în urma noastră, tată, și ce limpede în noi.
Noi
adevărul e că rămânem prizonieri lipsiți de timp dar cu ficatul în noi așa naivi, fără de cunoaștere; uneori, el e mai important decât inima, descompune amarul.
Vedenie
sunt om între cer și pământ pentru om.
Ra
Ra și tot ce am fost vreodată au fugit mâncând pământul lăsându-mă vrabie mută în mijlocul stepei mele întinse.
Fără vise
Doar tălpile zdrelite sunt dovada fugii. În rest, ceva mă ține aici. Durerile au dispărut. Vreau să mă trezesc. Viața fără vise e un vis.
Duminică după-masă
instinctiv mă ascund în a fi țăran - singura ființă împăcată cu timpul
Durerea
lasă-mă să fiu pasăre până îmi trece
A fi om, vrabie
A încerca din toți rărunchii să iubești ceea ce instinctul spune că e de neiubit.
Grai
tu trebuie să înțelegi că eu sunt aici pentru cuvinte, pentru tine, pentru casă, limba aceasta sunt eu învățată așa cum se învață limbile, din bunici în nepot.
Odă omului
Omul să se învețe întâi și întâi pe sine. Să se înțeleagă, să se pipăie pentru a se încredința că există.