Întâlnirea
aștept atârnat pe prezentul acesta din lemn ca pe un stâlp întâlnirea.
aștept atârnat pe prezentul acesta din lemn ca pe un stâlp întâlnirea.
Iată că lumea nu e strâmbă, și-au spus cei de demult, pentru că ea nu se sfârșește.
Nu îmi vând ficatul - lasă să îl ciugulească vulturii să îl doară durerile spun eu caut adăpost la Domnul oamenilor
Familia, gospodăria, sănătatea. Devenirea. Toate sunt cuburi. Cărămizi din care s-au ridicat ei, așa cum se ridicaseră cei de dinaintea lor.
În satul acela amenințat de viituri am întâlnit un bătrân care cânta nepăsător în prispa casei. Nu ți-e teamă, l-am întrebat, că îți vor așeza apele tot noroiul muntelui în ogradă? El a scos din buzunar un pumn de ghinde, asta facem noi pe aici cu noroiul, mi-a zis, îl semănăm să crească stejarii.
de uscat nu se pune problema, e încă prea devreme dar și dacă ar fi nu e așa că e frumos, mamă, că noi, copacii, murim în picioare?
Află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce vă doresc și Vouă.
luna plină în spatele norilor albi întinși de-a lungul albastrului
mi-a venit odată un idee pe care nu am înțeles-o asta s-a petrecut demult de atunci am tot încercat să o deslușesc dar nu am reușit să traduc din ea decât cuvântul inimă
asta nu se învață ci se poartă ca o pecete iubirea de om
eu aștept cuminte la împărtășanie să mi se spună ce sunt, s-a făcut coadă pe scară un șir lung de oameni cuminți
Am înțeles eu atunci că fiecare stare își are locul ei. Confuzia, de pildă, locuiește într-un oraș în care nu se întâmplă nimic și fiecare știe ce are de făcut.