Terminus
Nu îmi vând ficatul - lasă să îl ciugulească vulturii să îl doară durerile spun eu caut adăpost la Domnul oamenilor
Cubism
Familia, gospodăria, sănătatea. Devenirea. Toate sunt cuburi. Cărămizi din care s-au ridicat ei, așa cum se ridicaseră cei de dinaintea lor.
Calea codrului
În satul acela amenințat de viituri am întâlnit un bătrân care cânta nepăsător în prispa casei. Nu ți-e teamă, l-am întrebat, că îți vor așeza apele tot noroiul muntelui în ogradă? El a scos din buzunar un pumn de ghinde, asta facem noi pe aici cu noroiul, mi-a zis, îl semănăm să crească stejarii.
Corcodușului meu
de uscat nu se pune problema, e încă prea devreme dar și dacă ar fi nu e așa că e frumos, mamă, că noi, copacii, murim în picioare?
Dragă Doamne
Află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce vă doresc și Vouă.
Mamă
luna plină în spatele norilor albi întinși de-a lungul albastrului
Inimă
mi-a venit odată un idee pe care nu am înțeles-o asta s-a petrecut demult de atunci am tot încercat să o deslușesc dar nu am reușit să traduc din ea decât cuvântul inimă
Iubirea de om
asta nu se învață ci se poartă ca o pecete iubirea de om
Împărtășania
eu aștept cuminte la împărtășanie să mi se spună ce sunt, s-a făcut coadă pe scară un șir lung de oameni cuminți
Vedere din Nalchik
Am înțeles eu atunci că fiecare stare își are locul ei. Confuzia, de pildă, locuiește într-un oraș în care nu se întâmplă nimic și fiecare știe ce are de făcut.
adică există un soare iar eu sunt aici
Cred că rostul mărilor pe care n-am ajuns e visul. Ce altceva poți să faci fără o corabie? Crești, înveți, muncești. Seara închizi ochii și te întorci în eter. Fiecare om are mările lui de neatins. Sunt acolo, știi că există în timpul fluid al nopților. Le atingi, le trăiești. Uneori, sentimentul de împlinire e […]
pe nerăsuflate
sunt cărămidă acum și tot ce a fost sămânță azi e praf, întoarce-mi-l în zid suflând asupra lui și lasă-mă blajin