Florin de la Ploiești
am renăscut sorbind lacom aerul din cetăți și împreună cu el sufletele oamenilor, am o mie de guri care cântă pretutindeni și pururi în felurite și iscusite glasuri
am renăscut sorbind lacom aerul din cetăți și împreună cu el sufletele oamenilor, am o mie de guri care cântă pretutindeni și pururi în felurite și iscusite glasuri
Nu e nimic rău în a bea o cană cu ceai și a visa soldați.
Nu voi putea fi cu adevărat întreg dacă nu îmi accept temerile.
Acestea sunt lucruri știute; cunoașterea lor se petrece agale, în vreme ce sinele devine un animal taciturn, aparent greoi și ursuz, care evită omul.
eu merg pe viața ei cu viața mea având luceafărul în chip de certitudini
Uneori, stomacul e un țăran ursuz și încruntat. Iisus mai vine pe la el să îl întrebe ce face.
uneori, viața e o haină strâmtă.
O viață muncitorească, unde hărnicia construcției permanente de amintiri înseamnă că ești prevăzător, că pui deoparte.
plângeţi-l pe acela pironit pe lemn - dumnezeul jertfit pentru oamenii care şi-au lăsat zarurile să îi considere goliciunea ca încălcând standardele comunităţii.
Regăsirea sinelui născător de cuvânt este o lumină pe care numai cei ce au avut parte de întuneric o pot vedea cu ochii închiși.
timpul trece dureros. cruzimea metamorfozei copilului în adult când cu fiecare secundă îți mai iese un dinte sfâșiind din conștiința prezentului ca dintr-o gingie.
iată-ne, domnilor, descoperind cea de a cincea dimensiune, cea în care sinele se retrage uneori ca pruncul în brațele mamei. că de aici venim și tot înspre ea ne îndreptăm.