Rubrica Ce scriu

Florin de la Ploiești

am renăscut sorbind lacom aerul din cetăți și împreună cu el sufletele oamenilor, am o mie de guri care cântă pretutindeni și pururi în felurite și iscusite glasuri

Eu cel ce visează

Nu e nimic rău în a bea o cană cu ceai și a visa soldați.

Huginn și Muninn

Nu voi putea fi cu adevărat întreg dacă nu îmi accept temerile.

Metamorfoză

Acestea sunt lucruri știute; cunoașterea lor se petrece agale, în vreme ce sinele devine un animal taciturn, aparent greoi și ursuz, care evită omul.

Pe viața ei cu viața mea

eu merg pe viața ei cu viața mea având luceafărul în chip de certitudini

Lecția despre stomac

Uneori, stomacul e un țăran ursuz și încruntat. Iisus mai vine pe la el să îl întrebe ce face.

Haină

uneori, viața e o haină strâmtă.

Amintiri

O viață muncitorească, unde hărnicia construcției permanente de amintiri înseamnă că ești prevăzător, că pui deoparte.

Standarde

plângeţi-l pe acela pironit pe lemn - dumnezeul jertfit pentru oamenii care şi-au lăsat zarurile să îi considere goliciunea ca încălcând standardele comunităţii.

Aceste cuvinte

Regăsirea sinelui născător de cuvânt este o lumină pe care numai cei ce au avut parte de întuneric o pot vedea cu ochii închiși.

Măsele

timpul trece dureros. cruzimea metamorfozei copilului în adult când cu fiecare secundă îți mai iese un dinte sfâșiind din conștiința prezentului ca dintr-o gingie.

Dimensiunea cinci

iată-ne, domnilor, descoperind cea de a cincea dimensiune, cea în care sinele se retrage uneori ca pruncul în brațele mamei. că de aici venim și tot înspre ea ne îndreptăm.