Florin de la Ploiești

am renăscut sorbind lacom aerul din cetăți
și împreună cu el sufletele oamenilor,
am o mie de guri care cântă
pretutindeni și pururi
în felurite și iscusite glasuri,
sunt fiara despre care au scris cronicarii vremurilor,
arătarea vizionarilor înfricoșați,
sunt neamul celui blestemat și izgonit
dar astăzi, numai azi,
iată-mă țâșnind din găoacea în care șed
deopotrivă toate cele închipuite și făcute,
in illo tempore
mă aflu întreg și rotund cât împărăția Omului
curat glăsuind și cântând cu o mie de guri,
întreg, întreg,
adevărul sunt eu
și omenirea șchioapă de un picior.