Se făcea că eram actor
Nu mai există poezie în mine. Doar explicații și reguli.
Plug de zăpadă
îl privesc în oglindă și nu îmi vine să cred că așa a făcut, că a împușcat tancuri când era tânăr; mă întreb dacă aș face același lucru
Clara
Am doar focul ăsta păcătos care ne risipește sufletele uneori și din care ne lipim la loc mai la urmă
Lecția de avestană
Corbii zburau, nicovala cădea, cuvintele erau rostite, doar fiul meu înțelegea.
Orizontul evenimentelor este aici
Încerc să reduc totul la un punct. Să îmi fac cuib acolo, în nimic, cu puf și petale. Uite, am adus în plisc o frunză uscată, prima mea noapte nedormită. Era prin anii 90. O nuntă la cort, în gruiul Snagovului. Mirosul de grătar, timpul petrecut fără jucării, explorarea unui nou însoțit de muzică tare, […]
Sunt iarbă, rostule, sunt cal
Să scriu și să văd cum literele se alungesc unele într-altele, nimeni să nu le cunoască înțelesul în afară de calul în burtă căruia mă ascund de viață. Doar el știe că ele sunt iarbă, o iarbă veche cât mine, stropită cu sângele nașterii mele și ale copiilor mei. Doar el știe că ele sunt […]
Dansul se trăiește în afara clipei
Dansul se trăiește în afara clipei. Învățații nu pot măsura dansul, așa cum nu pot măsura viețile. După care oca să le cântărești? După zile trăite? După suma gândurilor? După câte și mai câte a simțit? După numărul de cuvinte rostite? Viața și dansul sunt lipsite de cronologie. Nu au început și nici sfârșit, precum […]
Dans cu postav verde
Eu dansez așa, răstignit între stele, între graiuri omenești iubind omul.
Vrabie cu postav verde
În mintea cât un degetar a puiului de vrabie, nu există greutate mai mare decât viața.
Fericirea din urmă
Poate evangheliștii ar fi trebuit să înceapă așa cartea: bucuria e numai și numai în cele din urmă.
Tulburel
Vedeți dumneavoastră, nu are să mai fie bine.
Pastel despre timp și datorii
Iar eu imediat mă revolt, futu-ți datoria mamei tale de stat parșiv, cu cine te-a ales.