Apocrifă
și numai trecutul mă ține întreg icnesc cu grâul între măsele
A fi stejar
Fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp
Greutatea cerului
Mă lepăd, Doamne, de ideea de haită, doar lemnul e sfânt, fi-voi de azi copac. Tăiați-mă și timpul se va prăbuși peste voi.
Perseverență
Vezi? E vorba despre perseverență și răbdare.
Visul pinguinului
Iată-te diform, un pinguin cu gâtul excesiv de lung, cățărat pe picioroange puternice. Te uiți în gheață ca într-o oglindă, încuviințezi și îți spui: am devenit.
Vremea lăcustelor
Cred că iubirea asta e singurul lucru care ne urmează în vremea lăcustelor. De-aș putea măcar să îmi amintesc...
Câine negru
am fost câine și pasăre și om, ce blestem să nu fi uitat nimic și să înțeleg vântul
Rostul banchizei
Într-un bloc aflat undeva la marginea Bucureștiului, într-un balcon, o fată își face o poză cu telefonul.
Aici
aici, doar aici voi murmura iarăși cuvintele știute și voi fi primul măslin care va cânta în grecește.
Pământul nu strigă Miorița
nu am pe cine să strig pentru că pământul, întregul pământ sunt eu. doar înclin ușor din cap și îngân un cântecel vechi.
Mai presus de bine și rău
Și totuși, gândi Hrisostom, mai este ceva aici. Mai este ceva care poate fi simțit dar nu poate fi atins, precum vântul. De ce pleacă ei, cei puțini?
Însemnări de pe banchiză
Așa se desfășoară viața pe banchiză, netulburată. Probabil la fel ar fi continuat dacă, nu se știe cum, un călugăr nu ar fi ajuns aici să înțeleagă și să își pună întrebări.