Dragoş Şerban în Noi suntem coloanele aspre ale lumii.
Ne-am ridicat din lumină aici pentru a rămâne.
Cu adevărat suntem de neclintit cei ce nu cunoaștem fuga.
Așa mi-a vorbit stejarul acela.
Eu îl ascultam întrebându-mă în gând dacă asta e împlinire sau blestem și îmi venea să îi strig fugi, fugi cu picioarele subțiri și imaginare care îți sprijină diformitatea devenită timp.