Greutatea cerului

îmi este tot mai greu să mă rabd câine.
mă lepăd, Doamne, de ideea de haită,
doar lemnul e sfânt
fi-voi de azi copac
amin
cu rădăcinile în pământ
și brațele deasupra capului
sprijinind văzduhul.

tăiați-mă și timpul se va prăbuși peste voi.

cerul, ca viața, este greu, necuprins și rotund.
dar ne străduim să îl purtăm.