Viața altui cetățean
da, așa s-au născut semnele. scrijelite de oameni pe pietre, fiecare linie o conștiință. eu sunt eu și toți acești cetățeni.
Pentru mine e târziu
iată încă un țăran bătrân care moare călare
A mă dizolva
grumazul meu lung îmi poartă ochiul printre stele strigând sunt una cu toate acestea
Astăzi și mâine
capul meu strâns între două borduri astăzi și mâine grele ca moartea ca nevoia ca foamea de pâine de liniște de somn
Nouă nopți
nouă nopți în așteptarea mea, cel atârnat de creanga aceluiași copac căruia nimeni nu îi cunoaște rădăcina
Trecutul zilei de mâine
eu trăiesc în visul celui nenăscut împreună cu mirările și întrebările lui.
Incapatanare
refuz sa accept moartea, spre deosebire de Rege eu nu am demnitate nici modestie nici valori sa le port cu mine dincolo
Gabriel
eu cred că adevărul acesta are nevoie să fie vestit cu surle și trâmbițe cum că numai compasiunea este motivul existenței și în general dragostea, Gabriel.
Timp
Aici nu mai e nici durere nici întristare, acesta e timpul meu personal, ocrotitor și încăpător ca un uter
22 noiembrie
În data de 22 noiembrie 2017 m-am dat vulturilor. M-am scos din mine așa miez crud și zemos și m-am aruncat peste stânci
Întâlnirea
aștept atârnat pe prezentul acesta din lemn ca pe un stâlp întâlnirea.
Oasele
Iată că lumea nu e strâmbă, și-au spus cei de demult, pentru că ea nu se sfârșește.