Nouă nopți

ați adormit, literele mele pe care nu vă cunosc încă
și oamenii mei noi și drumurile mele necălcate
care mă așteptați în tihnă sprijinite de copacul lumii acesteia
ați adormit, și tu, Ierusalime,
prearăbdătoarelor cetăți
înțelegătoarelor cuvinte
copiilor
nouă nopți în așteptarea mea
cel atârnat de creanga aceluiași copac căruia nimeni nu îi cunoaște rădăcina
rănit, jertfit sieși,
încă nouă nopți veți dormi, adormiților,
voi veni,
vă voi învăța,
vom cunoaște împreună semnele.