Trecutul zilei de mâine

eu trăiesc în visul celui nenăscut
împreună cu mirările și întrebările lui
despre cum trebuie să fi fost începutul secolului 21,
despre cum era să te plimbi printre oamenii aceia de demult,
printre clădirile văzute doar în poze,
prin orașele mustind de naivitatea aceea
pe care numai trecutul îndepărtat o poate avea
dezbărat de cunoaștere dar încărcat cu ipoteze copilărești…
da, domnule, ce mulțumire să știu că pot atinge fantasmele
nenăscuților oameni visători și romantici
însetați de trecutul care pentru mine încă înseamnă mâine,
ce ușurare să știu că în fiecare zi
le pot îndeplini visele
iar pentru asta e suficient să trăiesc,
că altceva de făcut n-am.