Timp

Vreau timp, o bucată mare, temeinică din cel mai bun timp care există,
Unul în care să mă pot lăfăi boierește și să exclam lovindu-mă cu palma pe burtă:
Aici nu mă mai poate atinge nimic,
Aici nu mai e nici durere nici întristare
Acesta e timpul meu personal
Ocrotitor și încăpător ca un uter
O-ho, câtă liniște!
Câtă liniște poate să ducă omul în gând, în speranțe,
Mereu va tânji după ea
Pentru că a cunoscut-o negreșit
Semn că omul era om
Încă de dinainte de-a se naște.