Inimă

mi-a venit odată un idee pe care nu am înțeles-o
asta s-a petrecut demult
de atunci am tot încercat să o deslușesc
dar nu am reușit să traduc din ea decât cuvântul inimă
dar altceva am înțeles eu atunci,
că ideile pot să îți vină și în graiuri pe care nu le știi –
poate că le-ai vorbit dar le-ai uitat
sau poate că ele sunt din viitor,
nu se vorbesc dar vor fi vorbite.

de ce zic asta
pentru că iarăși, după atâta vreme,
am auzit în minte cuvinte în limba aceea veche sau nenăscută
dar acum, viclean, am fugit repede să le scriu
și ce să vezi
cum puneam creionul pe hârtie le uitam

o fi și aici o lege a universului
pentru a preveni ca ce se va spune să nu se spună
ce se va întâmpla să nu se întâmple încă
și ce s-a petrecut să nu se mai petreacă întocmai.

mă neliniștește însă cuvântul ăla – inimă
pe el cum oi fi reușit să îl înțeleg.