Umbrele mele în stepă
dar eu sunt mai mult de atât, eu numaidecât mă jupoi de pe trupul său,am să caut șontâc un copac și am să stau atârnat de el nouă zile până are să îmi crească la loc carnea
Renaștere
privește-le cu atenție și ai să vezi cum lujerul se apleacă pentru a-și așeza cu un icnet floarea ca pe o cocoașă.
Negustorul de mătăsuri. Negocierea
Nu sunt profet să știu asta, dar e limpede că așa cum e acum nu poate continua. Cum se va schimba? Asta nu mai știu. Dar dacă schimbarea vine, ține ochii înainte, nu înapoi. De dinapoi vii, nu acolo e răspunsul. Răspunsul e doar înainte.
Nu am niciun plan
Nu știu ce am să fac după ce pleci. Nu am niciun plan. Mă voi scufunda în simfoniile lui Bruckner. Poate mă voi liniști, poate nu. Poate o voi lua razna. În orice caz, voi căuta dreptatea.
Revolverul
sunt singurul adevăr din lumea aceasta ascuns cu viclenie undeva în mine trebuie să mă agăț de el trebuie trebuie adevărul sunt eu
Cabală
să mă aplec și să îți sărut mâna dreaptă, apoi să o duc la frunte.
Negustorul de mătăsuri – fragment #0
Iubitei mele i-au crescut ghimpi și numai obrajii i se mai îmbujorează a petală spre a-mi aduce aminte că este un trandafir. În numele tău mă adăpostesc, Doamne, privește-mă cu ochii mei în ochii mei Ei și ce dacă într-o dimineață nu m-aș mai teme de irațional și m-aș lăsa dus de zbor? … Să […]
Punct și de la capăt
Durerea constantă te poate duce în punctul în care ea este înlocuită de derută. Nu mai știi cine ești pentru că simțurile îți sunt amorțite, percepi doar un gol, un hău. Inima se ascunde. Inima, această ciudățenie etimologică, aleasă de români din anima, latinescul suflet, spre diferență de corazon, core, coeur. În ziua plecării ei […]
Copiii mei să nu mă vadă cântând
copiii mei nu trebuie să mă audă cântând, nu trebuie să audă muzica, o zidesc în mine, o înghit ca pe otrava cu care m-am hrănit vreme de doi ani
Anul clopotului
ce caut aici in cupola aceasta de bronz
Dezmeticire
Să intri pe ușă acum
O pânză de păianjen
iată pustiul, îmi vorbește pânza de păianjen, aici a fost cândva o casă curată și vie, ce fericiți eram