Fără vise
A visa nu mai are vreo însemnătate. Nu mă mai întorc din vis decât cu tot felul de sentimente, însă nimic concret. Sunt prizonier al conștientului. Evadez, evadez, dar sunt condamnat să uit fiecare evadare – cu aventurile ei, cu cerul albastru, cu oamenii întâlniți. Doar tălpile zdrelite sunt dovada fugii. În rest, ceva mă ține aici.
Durerile au dispărut. Vreau să mă trezesc. Viața fără vise e un vis.
Eu trebuie să găsesc adevărul. O, Allah, și câți nu sunt din cei încredințați că îl au. Epistemologie. Probleme de tip Gauttier. Hlizeală.
La urma urmei, azi sunt o vrabie.