Dimineață

să te pierzi în tăcerea aerului curat ca între cifre;
fiecare înseamnă ceva și atât,
fără dublu sens, fără ipocrizia metaforei,
fără oglinzi care depind de ochi și părere.

nu știu decât 1, adică aer,
apoi 2, adică lumină,
după care 3, adică timpul prezent.

dincolo de tramvai am nevoie de aer și soare,
dincolo de tine am nevoie de certitudini.
am descoperit că visele sunt duplicitare
în ele nu există matematică
uneori nici în oameni
nici măcar în dimineți.