Dragoş Şerban în Scurm ceața cu trupul, cu genele umede râcâind aerul rece, cu pașii înfipți în străzi. Aici m-am născut larvă, devorând oul din cuibul acvilei. Închid ochii, nu îmi sunt de folos în aburul rece. Așa cum calc apăsat zbor, pândesc oamenii iepuri. Aș putea oricând să plonjez din înalt să îl înhaț pe unul de spinare.
M-am născut larvă și am refuzat să devin fluture.