Undeva mor astăzi poeții

undeva în lume ne mor poeții astăzi.
fără vreun rost aparent
altul de a lua cu ei atât cât a mai rămas din logos
și de a lăsa în urmă un hău adânc
ce urmează a fi umplut cu ecoul vorbelor goale,
iar mai la urmă al interjecțiilor și onomatopeelor,
singurele rostiri ce ne vor fi date să le avem
în lipsa lor

arrrggh, hîîî, ahm

undeva ne mor poeții astăzi
și împreună cu ei o lume întreagă
nu va mai avea cine să păcătuiască să simtă să simtă
să plângă să se îndrăgostească nebunește
să își ridice în aer mustățile ca un motan strivit de dor –
a tânji, a lupta împotriva guvernelor și împăraților,
a zice futu-vă dumnezeii mamii voastre, nu o să ne luați libertatea
și nici sentimentele pe care numai noi știm să le purtăm
înfipte în spinări ca niște gloanțe de argint –

undeva mor astăzi poeții care au purtat măselele scrâșnite ale popoarelor,
peste care verile și primăverile au trecut cu șenile dar ei s-au ridicat
și au scris mai departe și au cântat și s-au bătut cu împărații

o moarte absurdă ca o înșiruire de consoane arrrgghnmsdwpctjls,
o moarte tâmpită ca o fostă nevastă ce își caută adolescența ratată
în brațele unui caraghios, un napoleon în izmene,
da, împăratul e gol și numai poeții au știut să îl înfrunte
înjurându-l de mamă și de dumnezei
și pe el și pe guvernul lui

undeva mor astăzi poeții și cineva trebuie să își dea cămașa jos în locul lor,
să își întoarcă spinarea către zbiri și să strige
trage, grijania mă-tii de cazac,
streliai! streliai!
apoi să plece prin lume cu gloanțele alea de argint în el
să le poarte și să le cânte și împreună cu ele
durerea întregii omeniri.

poetului Zurab Rtveliashvili