Ce scriu

Prima poezie am scris-o în clasa a doua și este singura pe care o știu pe de rost. În clasa a cincea am început să scriu texte mai lungi, culminând cu o continuare a romanului Omul invizibil al lui H.G Wells, pentru că am fost dezamăgit că eroul principal moare. Scrisul a devenit însă un obicei abia prin liceu când pentru mine, tăcut și introvertit, reprezenta singurul mijloc de a-mi exprima anumite stări.

Astăzi scriu pentru că nu găsesc că aș avea altceva mai bun de făcut și pentru că mă fascinează cuvintele. Dacă l-aș alege pe cel mai frumos, aș spune că acela este „lu crai”, ceea ce în dialect salentin înseamnă „mâinele”. Asta pentru că „ieriul” nu mai contează decât ca istorie și pentru că ce este după mâine este doar vis. Lu crai este singura construcție cu adevărat palpabilă a prezentului iar expresia a trăi de azi pe mâine ascunde o nobilă înțelepciune, dincolo de sensul peiorativ pe care i l-au atribuit oamenii.

Ulise

Dragos Serban

-

trebuie să rămân treaz în aerul ăsta umed sufocant ținându-mă strâns de ideea că dacă mă voi scufunda trebuie neapărat să duc cu mine ceea ce știu, să nu uit nimic, să îmi port toată lumea în piept și să o răsuflu dincolo, să se mai nască o dată.

per-ekstrom-dimineata-in stockholm

Dimineață

Dragos Serban

-

am descoperit că visele sunt duplicitare, în ele nu există matematică, uneori nici în oameni, nici măcar în dimineți

libatie norsa

Havamal 75

Dragos Serban

-

oamenii mor, la fel și rudele lor, între dânșii dar nu moare fapta celor cu onoare, slava celui luptător.

zborul

Palmele mele

Dragos Serban

-

În timp ce te ascult mă gândesc că demult, tare demult, ele erau aripi.

voluspa-odin

Voluspa 45

Dragos Serban

-

vremea topoarelor, vremea șpăngilor și a pavezelor rupte

edvard-munch-muncitori-in-zapada-1913

Momente cu sufletul meu

Dragos Serban

-

Uite ce frumos rămâne în urma noastră, tată, și ce limpede în noi.

Noi

Dragos Serban

-

adevărul e că rămânem prizonieri lipsiți de timp dar cu ficatul în noi așa naivi, fără de cunoaștere; uneori, el e mai important decât inima, descompune amarul.

romana-fresca

Vedenie

Dragos Serban

-

sunt om între cer și pământ pentru om.

Ra

Dragos Serban

-

Ra și tot ce am fost vreodată au fugit mâncând pământul lăsându-mă vrabie mută în mijlocul stepei mele întinse.

Fără vise

Dragos Serban

-

Doar tălpile zdrelite sunt dovada fugii. În rest, ceva mă ține aici. Durerile au dispărut. Vreau să mă trezesc. Viața fără vise e un vis.

casa-vita-de-vie-flori

Duminică după-masă

Dragos Serban

-

instinctiv mă ascund în a fi țăran – singura ființă împăcată cu timpul

psalm

Durerea

Dragos Serban

-

lasă-mă să fiu pasăre până îmi trece