De ce bei
Mergeam ținându-ne de mână și îmi era dor de soarele Arabiei, cel veșnic și vindecător.
Mergeam ținându-ne de mână și îmi era dor de soarele Arabiei, cel veșnic și vindecător.
Iar tu te vei da, așa cum mi te-ai dat sute de ani de fiecare dată gâfâind sub greutatea mea
De ce nu văd un pelican, să îl văd cum crește an de an, mâncând în fiecare zi doar pește?
Fericirea e un nor: mai cu ploaie, mai cu dor
După-masă, veneam obosit de la serviciu. Știam că trebuie să ies cumva din acest carusel, dar mai știam și că după primele două pahare de vin din Kakheti oboseala și răul vor dispărea.
Mi-am privit îndelung trecutul, atâta cât să aștept să fiarbă legumele în ciorbă, înainte să adaug borșul. L-am găsit neschimbat.
Sunt un copil care s-a dat vulturilor. Învățam zborul cu clonțul înfipt în ficat.
Aș putea să te respir. Sau aș putea să te am ca pe un gând.
Ce ți-ar fi trebuit când erai copil? M-a întrebat fosta soție. I-am răspuns fără să stau pe gânduri: dar tu dacă ai fi un șervețel mototolit la piept de bunicul tău, ce cuvânt ți-ai fi dorit să scrie pe tine?
de bună seamă marele cer albastru are să îi cadă greu peste umeri, el o să îl țină strâns de copite și cu această ofrandă în spate o să apuce din nou spre apus, de data aceasta desculț.
fără sens, fără ambiția luptătorului, doar liniștea celui care știe că se îndreaptă oriunde.
doar o femeie îmi simte greutatea uneori și colții mi-i știe prin urmele pe care le cercetează a doua zi dezvelindu-și în fața oglinzii sânii