Cișmigiu

Să stau aici, să trăiesc prezentul cu tine, să ne danseze inimile în locul ăsta marginal, ascuns, în capătul celor mai îndepărtate provincii ale imperiului, să te descopăr idee cu idee în vreme ce porumbeii ciugulesc firimiturile rămase în urma pașilor noștri, secvențe din trecutul tău pe care nu am apucat încă să le diger. Apoi, ținându-ne de mână, cele mai zemoase și mai pârguite dorințe să ne transpire în palme iar gurile noastre pline să saliveze nonșalante și sincere – băi, uite, eu simt asta pentru tine. Apoi, totul să fie bine.