Malu Roșu oniric
Într-o bună zi voi citi Lermontov. Într-o bună zi mă voi plimba singur prin Malu Roșu, să cunosc acel cartier așa cum voi cunoaște Rusia prin Lermontov.
A doua narațiune în Tbilisi
e atâta liniște în planul acela cu două dimensiuni, cu îmbinări și scame deasupra, le-am numărat, erau 23 de scame iar pe frunte îi simțeam reci degetele de la picioare cu unghiile date cu ojă albastră
Matilda e o amforă de tip sac
Mi-e greu să despic omul. Să zic - azi mă satur cu această coapsă a ta pe care am strâns-o în dinți până s-a învinețit și mi-am adus aminte că tu, acum, ești carne.
Narațiune în Tbilisi
Georgia nu poate fi ucisă, pentru că are călcâiele scufundate în mare. Azi, sângerează din Osetia și Abhazia, așa cum ieri sângerase din Adjaria, cum mîine poate va sângera din Tușeti și Svaneti, dar ea va exista mereu.
Adagio, scherzo, rondo
Uite, îi vei spune celuilalt întinzându-i palma în care ții secunda aceea, exact acum, dar exact acum între noi doi se petrec toate etapele alchimice din Magnum opus.
Scurt tratat de club și de bodegă
Nu am înțeles cluburile. O singură dată am fost într-unul, și atunci pentru că cineva dădea de băut. În rest, mi-au plăcut bodegile, de peferat cele ieftine, sincere, în care am putut să fiu eu însumi.
Bosfor, dinspre Sultanahmet
De fapt sunt al mării și al zării, nicidecum al Istanbulului, nicidecum al Siriei, nicidecum al oamenilor
Ce este Dumnezeu
Dacă muzica este adevăr și frumusețea stă în spatele adevărului, Dumnezeu este condiția, este ansamblul condițiilor necesare pentru ca ea să existe. Este ceea ce unește, nu ceea ce dezbină, este ordinea, nu haosul. O afirmație dogmatic corectă, pentru că ce înseamnă unitatea între oameni? În primul rând iubire.
Tunelul din spatele bibliotecii
Ceva s-a schimbat anul ăsta. O schimbare nu în forma realității, așadar greu de identificat prin coordonate, ci în substanța existenței mele. Am aflat că acolo este mult mai mult eu decât credeam.
Nefirescul
Mă închid și construiesc apoi ziduri în jur pentru a-mi apăra, precum zidurile lui Teodosie, ultima fărâmă de Bizanț, ultimul polis al firescului lumii mele.
Când nu mi-a mai trebuit nimic
Eu cred că de aceea mintea naște vise și idealuri, ca să ai mereu încotro să te îndrepți să să nu se termine drumul
Vioara
Precum cetățeanul Haran din Caldeea voi ține și eu o mască dar nu pe față ci sub bărbie, un chip cioplit de un contemporan cetățean chinez și voi scârțâi inestetic cu arcușul pe el încercând să imit perfecțiunea despre care sunt conștient că există și despre care sunt conștient că nu o voi atinge niciodată.