Dragoș Șerban despre: negustorul de matasuri

Negustorul de mătăsuri (sub denumirea iniţială Jurnalul Agoniei) este un roman neterminat, pe care l-am început prin 1997. Are trei capitole deocamdată şi, probabil, vor mai trece mulți ani până când să ajungă la maturitate, deopotrivă cu autorul său. Acestea sunt fragmente din el.

in-tramvai

În tramvai

Dragos Serban

-

Va să zică, într-o anumită situație viața celor din jurul meu are o valoare, însă în altă situație valoarea ei se schimbă. De ce asta?

dig-mangalia-coboara-la-ciobanel

Coboară la Ciobănel?

Dragos Serban

-

Au trecut câțiva ani de când am auzit un puști strigând într-un microbuz pe jumătate gol: la Ciobănel coboară? Adică, dacă vrea cineva să coboare la intersecția de la Ciobănel.

piatra-pictata-dragos-serban-vorbe-neintelese

Tăcerea și inexplicabilul

Dragos Serban

-

Ea, tăcerea, se poate ridica maiestuoasă și din puțin, nu doar din mult. Ba uneori se poate ridica și din nimic, așa cum probabil s-au născut timpul și spațiul. Încă nu îmi este clar cine a cui consecință este, timpul a spațiului sau spațiul a timpului? Iată un lucru inexplicabil care m-a urmărit întreaga viață, precum tăcerea.

Vincent_van_Gogh_-_Old_Man_in_Sorrow_(On_the_Threshold_of_Eternity)

Împietrirea

Dragos Serban

-

Dragă Avram, ai vrut să știi când a încetat totul? Într-o dimineață.

moarte in camera bolnavului

Lasă-mă pe mine să te plâng prima

Dragos Serban

-

Mara a vrut să mor înaintea ei. De ce? „Pentru a te feri de durerea pe care ai simți-o la moartea mea”, mi-a spus. „Lasă-mă pe mine să simt asta, lasă-mă pe mine să te plâng prima”.

neputinta

Neputința

Dragos Serban

-

Da, omul acela nu poate să meargă pe picioare, deși ar fi trebuit să poată. Dar eu, la rândul meu, sunt la fel de neputincios ca el pentru că aș putea să conduc o mașină dar nu am carnet. Sunt la fel de neputincios pentru că m-aș putea învârti deasupra Brașovului cu un aeroplan, dar nu sunt pilot. Aș putea să traversez Dunărea înot, dar mi-e teamă.

rustaveli

Rustaveli 14

Dragos Serban

-

În fiecare dimineață, mă îmbrăcam și coboram din apartamentul meu de pe strada Virsaladze, trecând prin parcul Giorgi Leonidze și făcând dreapta pe Rustaveli, până la oficiul poștal. Câteodată, din ce în ce mai rar în ultimii ani, aici găseam o scrisoare care începea așa: „Iubitul meu”.

pe-jos-de-la-bucuresti-la-mangalia

Fericirea e și în corcoduș

Dragos Serban

-

Ciudat cum o întrebare care începe prin ce ar fi poate sta la baza unor hotărâri mai mari, trecând într-o fracţiune de secundă de la condiţional-optativ la imperativ.

edvard-munch-consolare

Negustorul de mătăsuri: Poate omul este condamnat să iubească

Dragos Serban

-

Suntem programați din naștere la curiozitate, suntem condamnați să ne punem întrebări. Faptul că există însă oameni care nu și le pun, care și-au pierdut acest impuls al curiozității, nu se datorează geneticii, ci unei alcătuiri sociale care, uneori, îl face pe individ să asocieze cunoașterea cu un exercițiu agasant și impus.

seara-pe-karl-johan-edvard-munch

Li s-a spus că vor întineri și ei au crezut

Dragos Serban

-

În vara aceea, războiul se simțea rece în aer, ca o toamnă timpurie. Pentru bătrâni, paradoxal, era o nostalgică aducere aminte a tinereții, una cu iz dulceag, din care se estompase toată amărăciunea celor trăite cândva.