Dragoș Șerban despre: negustorul de matasuri

Negustorul de mătăsuri (sub denumirea iniţială Jurnalul Agoniei) este un roman neterminat, pe care l-am început prin 1997. Are trei capitole deocamdată şi, probabil, vor mai trece mulți ani până când să ajungă la maturitate, deopotrivă cu autorul său. Acestea sunt fragmente din el.

sergiu-celibidache

Ce este Dumnezeu

Dragos Serban

-

Dacă muzica este adevăr și frumusețea stă în spatele adevărului, Dumnezeu este condiția, este ansamblul condițiilor necesare pentru ca ea să existe. Este ceea ce unește, nu ceea ce dezbină, este ordinea, nu haosul. O afirmație dogmatic corectă, pentru că ce înseamnă unitatea între oameni? În primul rând iubire.

20-de-minute

Tunelul din spatele bibliotecii

Dragos Serban

-

Ceva s-a schimbat anul ăsta. O schimbare nu în forma realității, așadar greu de identificat prin coordonate, ci în substanța existenței mele. Am aflat că acolo este mult mai mult eu decât credeam.

zidul-lui-constantin-astazi

Nefirescul

Dragos Serban

-

Mă închid și construiesc apoi ziduri în jur pentru a-mi apăra, precum zidurile lui Teodosie, ultima fărâmă de Bizanț, ultimul polis al firescului lumii mele.

negustorul-de-matasuri-anii-aceia

Când nu mi-a mai trebuit nimic

Dragos Serban

-

Eu cred că de aceea mintea naște vise și idealuri, ca să ai mereu încotro să te îndrepți să să nu se termine drumul

cea-mai-veche-masca

Vioara

Dragos Serban

-

Precum cetățeanul Haran din Caldeea voi ține și eu o mască dar nu pe față ci sub bărbie, un chip cioplit de un contemporan cetățean chinez și voi scârțâi inestetic cu arcușul pe el încercând să imit perfecțiunea despre care sunt conștient că există și despre care sunt conștient că nu o voi atinge niciodată.

padure-noaptea

10 km noaptea

Dragos Serban

-

Din întuneric s-a născut o nouă realitate, una în care eu eram observator, una în care am intrat ca să las în urmă o alta.

abrek-haiduc-caucaz

Călătorul lasă în urmă și lacrimi, nu doar pași

Dragos Serban

-

De ce am mers pe acolo, de ce am făcut stânga când ar fi trebuit să merg înainte… de ce nu m-am oprit când trebuia să mă opresc, de ce nu i-am vorbit celei care aștepta cuvinte, de ce nu am întâmpinat-o pe cea care aștepta îmbrățișarea și de ce am fugit spre miazănoapte când eu toată viața am fost așteptat în miazăzi?

Prăbușitul

Dragos Serban

-

Poate că în univers există o singură alcătuire numită suflet, aflată în mai multe ipostaze numite realități, iar fiecare realitate are timpul ei și spațiul ei. Realitățile dansează înghesuite într-o sferă și uneori se ating.

octombrie-galben-natura-statica

Octombrie galben. Natură statică cu Traviata, rățoi și gletieră

Dragos Serban

-

Închid ochii și o ascult pe Callas, în timp ce cu un șpaclu orbecăi în găleată și lipesc – fleoșc – încă o gogoașă gri pe lama gletierei. Lucrez cu ochii închiși pentru că știu că nu pot să greșesc, lucrarea aceasta este protejată și guvernată de frasinul rățoi.

dark-flow

Pisica și bătrâna, argumente ale multiversului și indiciu asupra compoziției lumii de dincolo

Dragos Serban

-

Chiar dacă bunicii i-am cărat gogoșarii până la poartă, chiar dacă pisica a ajuns în cele din urmă la mine în brațe și a devenit o răsfățată în casă, nu pot să uit că instinctul a fost altul și ceva din înăuntrul ființei mele a trebuit să intervină precipitat de fiecare dată urlându-mi în urechea internă STOP, unde te duci când EI au nevoie de tine?

cercul

Cercul

Dragos Serban

-

Dacă totul are o margine, nimicul există. Cum poate apărea însă ceva din nimic, asta e altă poveste. Este povestea universului și a lumii pe care nu o vom afla poate niciodată.