Negustorul de mătăsuri – capitolul 5. Boala
„Nu știu dacă ți-ai dat seama, dar prin mine se manifestă două feluri de puteri. Una luminată, Dumnezeu, și una întunecată”, i-a mărturisit într-o zi.
Alegerea
Sunt pe atât de trist pe cât poate fi cel rămas fără țară, deși eu nu fără țară am rămas, ci fără popor. Fără cei de lângă mine cărora să le înțeleg cuvântul, să le cunosc slova, să le simt trăirile, privirile. Din dezolarea asta a pustirii apartenențelor s-a născut prima speranță, venită împreună cu […]
Oasele
Iată că lumea nu e strâmbă, și-au spus cei de demult, pentru că ea nu se sfârșește.
Cubism
Familia, gospodăria, sănătatea. Devenirea. Toate sunt cuburi. Cărămizi din care s-au ridicat ei, așa cum se ridicaseră cei de dinaintea lor.
Spectacolul și Costică Cenușă
Nimic din cele cu adevărat frumoase nu se petrec în afara arenei. Înconjurat de butaforie, doar oratorul primește darul luminii, ca o împărtășanie. Iată reflectorul. Totul este spectacol. Politica este spectacol. Credința omului este spectacol. Viața, în genere, este și ea un spectacol. Nașterea. Înmormântarea. Educația. Căsătoria. Cina. Micul dejun. Plimbarea. Facerea de bine. (se […]
Viețul șantierului meu
Pe atunci, voi fi înțeles că despre asta e vorba, despre un vapor. El va ieși în larg, meșterul se va duce la altă lucrare iar eu, gol ca un prunc, voi merge să dau noroc cu un pescar pe dig.
In spiritus
Pe lângă inevitabilele neajunsuri, depersonalizarea este un sentiment care naște sau reaprinde întrebări. Și ele nu sunt deloc ușoare.
Sentimente la reducere
Toate sentimentele dau năvală în tăcerea din dedesubtul plopilor. Anxietăți, doruri, nostalgii, de-a valma ca dintr-un raft al unui supermarket invizibil și efemer.
Mongolia într-o dungă
Știi doar că uneori te oprești și te lovește așa, de niciunde, un inexplicabil dor de Mongolia.
Negustorul de mătăsuri. Despre fericire în Colentina
În anii aceia, mergeam să beau la o cârciumă în poarta spitalului Fundeni. Era o terasa măruntă și ieftină de cartier, dar cosmopolită, pentru că acolo beam și noi, colentinenii, dar și români veniți din toată țara pe la rudele internate. Acolo l-am cunoscut pe unul, nu mai știu cum îl chema, un mustăcios rumen […]
Nu am altceva să îți dau decât atât
Probabil că sentimentele plus faptele înseamnă viața mea. Și nu am altceva să îți dau decât atât.
Pescarul de guvizi
Unii oameni nu mai vor nimic. Nu pentru că ar avea totul, ci pentru că nu au nevoie de tot.